Este o boala inflamatorie cronica a tiroidei cauzata de actiunea unor anticorpi anormali. In mod normal, anticorpii ataca doar organismele straine (bacterii, virusuri) cu scopul de a le elimina din organism. Autoanticorpii (anticorpi indreptati impotriva propriilor organe) din tiroidita cronica se numesc ATPO si
anti-tireoglobulinici. Ei ataca tiroida (nu actioneaza asupra altor organe) si, incetul cu incetul, in timp, o distrug. Procesul dureaza intre 10 si 20 de ani si afecteaza atat functia cat si structura tiroidei.
Tiroida afectata de tiroidita are multa vreme functie normala (eutiroidie), adica fabrica o cantitate normala de hormoni tiroidieni.
Cand un numar suficient de mare de celule tiroidiene a fost distrus tiroida fabrica o cantitate insuficienta, din ce in ce mai mica de hormoni, situatie care se numeste hipotiroidie.
Pe parcursul evolutiei bolii sunt posibile episoade de distructie tiroidiana. In situatia in care concentratia anticorpilor antitiroidieni creste brusc, un numar mare de celule tiroidiene sunt distruse in timp scurt, ceea ce duce la eliberarea in sange a hormonilor din depozitele intratiroidiene. Astfel, cantitatea de hormoni tiroidieni din sange va creste, ceea ce se numeste tireotoxicoza (intoxicatie cu hormoni tiroidieni) de distructie.
Din punct de vedere al structurii, tiroida afectata de inflamatia cronica poate evolua in 2 feluri: cu atrofie tiroidiana sau cu gusa. Atrofia este varianta cea mai convenabila, deoarece nu implica tratament chirurgical. Forma cu gusa consta in cresterea volumului tiroidian, initial uniform, ulterior cu formare de noduli care cresc in timp. Daca dimensiunile gusii si/sau ale nodulilor depasesc anumite limite este necesara operatia.
In faza de eutiroidie, boala este practic asimptomatica, cu exceptia posibila a gusii. Diagnosticul se pune intamplator sau cu ocazia prezentarii la medic pentru senzatia de „strans de gat” care este, de fapt, cauzata de stress. Atunci cand tiroidita a ajuns in stadiul de hipotiroidie apar simptomele caracteristice: constipatie, intoleranta la frig, astenie, somnolenta, scaderea capacitatii de concentrare, uscarea tegumentelor, crestere ponderala usoara etc. In episoadele de tireotoxicoza pacientul prezinta: tahicardie-palpitatii la efort si in repaus, tranzit intestinal accelerat, transpiratii, intoleranta la caldura, nervozitate, insomnie.
Pentru diagnostic sunt necesare urmatoarele analize: TSH, fT4, ATPO, anticorpi anti-tireoglobulinici si ecografia. Aspectul ecografic al tiroidei cu tiroidita este caracteristic. In tireotoxicoza de distructie poate fi utila radioiodocaptarea si scintigrafia tiroidiana, care arata ca tiroida nu capteaza iodul, adica nu functioneaza, ci se distruge.
Tratamentul consta in administrarea de hormoni tiroidieni in formele cu hipotiroidie (pentru a normaliza concentratia acestora in organism) sau in cele cu eutiroidie si gusa nodulara (pentru a impiedica cresterea gusii si a nodulilor). In caz de tireotoxicoza de distructie, tratamentul este simptomatic, tulburarea rezolvandu-se de la sine in cateva saptamani, o data cu epuizarea depozitelor intratiroidiene de hormoni.
