Dintre toate fenomenele prin care trece un om, de-a lungul vietii sale – fenomene interioare sau exterioare lui – indragostirea ramane inca cel mai spectaculos.

Cand te indragostesti, corpul tau trece printr-un proces de metamorfozare greu de stapanit de propriile tale forte.

Exista, pe de o parte tumultul psihic, emotional: te cuprinde o stare de euforie care, din cand in cand este inlocuita, de nefericire disperata – schimbari afective ce tin de ce simte celalalt pentru tine sau de comportamentul lui fata de un „tu” mult mai vulnerabil decat de obicei.

Apoi, acum mai mult ca niciodata traiesti cu dorinta comuniunii emotionale, dupa cum spune si psihologul Helen Fisher.

Elementul central al indragostirii este dorinta, dorinta de legatura trainica, absoluta care pune stapanire peste psihicul, dar si peste trupul celui care traieste mitul „Zburatorului” a lui Ion Heliade Radulescu:

„Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate, Multimi de vinetele pe san mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate, Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!”

Aceeasi stare pe care Freud o descria asa: „sub caldura indragostirii exista riscul ca granitele dintre ego si obiect sa se stearga.”

Printre reactiile sufletesti se numara si: schimbarea prioritatilor, nevoia de certitudine, dependenta emotionala, compasiunea, pasiunea, speranta…

Ne dorim ce isi doreste celalalt, observam realitatea si prin ochii lui (de aceea nu mai percepem defecte, de exemplu) si dezvoltam instincte sexuale nebanuite.

Concomitent cu reactia psihica, ne luptam si cu un impact major asupra fizicului, o lupta hormonala, un avant interior care se manifesta si in exterior.

Totul incepe cu cresterea batailor inimii, senzatia de gol in stomac, lipsa poftei de mancare – cele mai vizibile si, implicit, cele mai cunoscute semne fizice ale unui individ prins in mrejele iubirii.

Asadar, efectele nu se opresc aici: medicii spun ca un creier ce trece prin experienta indragostirii are aceleasi reactii asemenea creierului unui bolnav mintal.

Mai mult, tiparele cerebrale sunt aceleasi la toate persoanele indragostite…

In organism, este declansata o avalansa de substante chimice: ocitocina, feniletilamina, dopamine care la randul lor ne induc stari afective si fizice.

Despre ocitocina (hormonul care da viata, fiind strict legat de nastere si de relatia dintre mama si bebelus) se spune ca stimuleaza si intareste relatiile de cuplu in special in cazul barbatilor.

„Dopamina este un neurotransmitator responsabil de bunastare, placere si motivatie. Persoanele care detin receptori dopaminergici in masura mai mica simt nevoia sa intre in contact in mod repetat cu obiectul ce stimuleaza descarcarea dopaminei. In acest fel, apare dependenta”.

Substanta chimica numita feniletilamina (amfetamina naturala) „„traieste” apogeul succesului in aceasta perioada, avand rolul de a stimula energia si tonusul.” Accelereaza conexiunile dintre celule, iar mintea ta ramane limpede.

Dorinta de celalalt, instinctul de posesiune sunt conturate de aceste substante chimice chiar daca noi nu suntem, din fire, indivizi posesivi sau chiar daca incercam sa controlam realitatea care ne inconjuara.

In timp ce hormonii ce se declanseaza odata cu procesul indragostirii isi fac de cap, transpiram mai mult, ne pierdem lipsa de concentrare chiar si la nivel fzic (corpul nostru nu se mai poate concentra decat la conexiunea cu cel de care este atras), iar actiunile tale fizice sunt percepute de diferite parti ale corpului la nivel exagerat.

Sarutul cunoaste limite intense, zonele genitale pompeaza, nivelul crescut al testosteronului avand un puternic impact pozitiv asupra libidoului.

O alta reactie aparte este cea legata de ochii tai: pupilele ochilor tai se dilata la fel de repede cum ti se rosesc obrajii in aceleasi momente intime.

Iar procesul de dilatare nu este aleator: pupilele se dilata pentru a percepe mai multe informatii despre celalalt.

Practic, fizic si psihic, cand esti indragostit ajungi sa traiesti in simbioza. Ce se intampla dupa ce dispar simptomele indragostirii este chiar mai complicat, multe dintre cupluri asumandu-si esecuri involuntare…