Ei sunt intampinati adesea de contra-manifestatiile suporterilor puterii iar marsurile se transforma in adevarate lupte de starda. In aceste conditii, toata lumea isi pune urmatoarele intrebari: cum au izbuncit violentele, care e motivatia lor si ce se va intampla mai departe.

 O tara bogata, in ruina

Protestele au izbucnit in capitala Caracas, la inceputul lunii februarie. Au fost initial, marsuri studentesti pasnice in care mii de tineri cereau demisia presedintelui Nicolas Maduro. Ei erau nemultumiti de rata ridicata a criminalitatii si de starea deplorabila a economiei.

Potrivit statisticilor, o persoana este ucisa in Venezuela la fiecare 21 minute. Cetatenii spun ca le e frica sa mai iasa pe strazi deoarece ar putea fi jefuiti sau agresati in orice moment.

 In plus, tara se confrunta cu o criza acuta de produse de stricta necesitate. Dupa ce anul trecut vechiul presedinte Hugo Chavez a fost rapus de cancer, noua administratie instalata la Caracas nu pare capabila sa mentina stabilitatea tarii. In ultimele luni, atat productia locala cat si importurile au fost date peste cap iar rafturile magazinelor sunt aproape goale.

Uleiul, zaharul, faina si sapunul au devenit un adevarat lux. Ele sunt extrem de greu de gasit motiv pentru care costa o avere.

Si la nivel macroeconomic Venezuela e un adevarat dezastru. Inflatia a ajun anul trecut la 56%, cel mai ridicat nivel din America Latina.

Autoritatile au incercat sa blocheze accesul valutelor forte in tara ceea ce a dus la aparitia unei piete negre infloritoare. Rata de paritate a monedei nationale cu dolarul este, oficial, de 1 la 11. Pe piata neagra insa, ea ajunge pana la 1 la 80.

In plus, si aprovizionarea cu electrcitate pare sa intampine probleme iar penele de curent sunt frecvente in toata tara.

Aceasta situatie deplorabila este cel putin ciudata dat fiind ca Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol din lume si este, in mod normal, cel mai important exportator din cele doua Americi.

 Mostenirea lui Chavez: o povara sau o binecuvantare?

 Potrivit analistilor, problemele tarii isi au originea in „epoca de aur” a lui Hugo Chavez (foto alaturat). Cand acesta a venit la putere, in urma cu 15 ani, o treime din populatia tarii traia in saracie lucie. Anul trecut, la moartea sa, statisticile oficiale spuneau ca numarul a fost redus la jumatate.

Fostul lider a implementat ani la rand o serie de politici si reforme de stanga, cunsocute astazi sub numele de „Cahvismo”. Ele reprezentau o specie de socialism popular, menit sa scoata masele din saracie si sa le dea acces la educatie si la un ingrijiri medicale adecvate.

Pentru asta, Chavez a nationalizat 1000 de companii si a folosit o mare parte a veniturilor din titei. De asemenea, el a investit in infrastructura si in dezvoltarea urbana a tarii. Aceste politici, coroborate cu carisma sa personala, i-au asigurat o popularitate covarsitoare in interiorul tarii.

 Au existat insa si oameni care s-au opus reformelor sale. Cei mai multi erau membri ai clasei de mijloc sau mici industriasi care si-au pierdut avantajele din cauza politicilor Chaviste. Astfel, unii analisti spun ca Hugo Chavez a lasat in urma o tara extrem de dezbinata si greu de condus.

 Cel mai bun exemplu al acestei dezbinari este dat de alegerile prezidentiale de anul trecut. Atunci, succesorul pe care si-l desemnase chiar Chavez inainte sa moara, Nicolas Maduro (foto alaturat), abia a reusit sa obtina victoria la o distanta de doar 1,5 procente.

In plus, multi dintre cei care l-au votat pe Maduro s-au declarat ulterior dezamagiti de prestatia sa. Acesta nu are charisma predecesorului sau astfel ca nu prea reuseste sa cucereasca multimile sau sa-si apropie populatia.

 De la proteste studentesti la revolutie

In aceste conditii nu e de mirare ca Venezuela a intrat in haos la scurt timp dupa moartea lui Chavez. Disperati de conditiile grele de trai, studentii din Caracas au inceput sa iasa pe strazi la debutul acestui an, ca sa ceara schimbarea administratiei.

Initial, marsurile au fost pasnice dar, dupa cateva zile, ele au inceput sa fie atacate de bande de oameni inarmati pe motociclete. Studentii spun ca erau grupuri de raufacatori platite de Guvern sa le faca rau.

In fata acestor violente, protestele s-au extins din capitala, in toata tara, iar autoritatile de la Caracas au fost nevoite sa-si schimbe tacticile de reactie.

 Armata in provincie, contra-manifestatii in capitala

In orasele mici de provincie, oficialii au adoptat metoda brutala. Au mobilizat armata ca sa puna capat protestelor. Cea mai violenta operatiune de acest fel a avut loc in San Cristobal, in vestul tarii.

Localitatea este o veche reduta a opozitiei iar anul trecut, oamenii de aici l-au sprijinit pe contracandidatul lui Maduro in proportie de 73%. Orasul are aproximativ 500.000 de locuitori iar oficialii au trimis 3000 de soladti ca sa tina lucrurile sub control.

In capitala si in orasele mai mari insa, era nevoie de o abordare mai putin brutala.

Aici camerele de luat vederi sunt mereu pornite iar o baie de sange ar fi putut duce la un adevarat razboi civil. Astfel, la Caracas, puterea si-a chemat propriii sustinatori pe strazi ca sa organizeze contra-manifestatii. A aplicat apoi aceeasi tactica si in alte metropole importante.

Astfe ca, de cateva saptamani marile orase ale Venezuelei sunt luate cu asalt de manifestatii masive, pro si contra putere.

Cele doua tabere se iau adesea la bataie, spre disperarea fortelor de ordine care sunt prinse la mijloc. Potrivit statistitcilor oficiale, 13 oameni si-au pierdut pana acum viata in aceste confruntari si aproape 150 de persoane au fost ranite.

 Liderii de la Caracas si sefii opozitiei se acuza reciproc de instigare la violente in vreme ce tara se afunda tot mai adanc in haos. Unul dintre conducatorii opozitiei, Leopoldo Lopez (foto alaturat) a fost chiar arestat dupa un protest soldat cu morti si raniti, sub acuzatia de conspiratie si complicitate la crima.

El s-a predat autoritatilor in timpul unui mars, de fata cu mii de manifetsanti si jurnalisti. A spus atunci a decis sa se predea deoarece vrea sa continue lupta anti putere si nu ar fi putut sa o faca daca ar fi stat ascuns sau ar fi parasit tara.

 In aceste conditii, niciuna dintre tabere nu pare dispusa sa dea inapoi. In declaratiile oficiale, liderii ambelor grupuri spun ca vor pace dar, in acelasi timp isi indeamna suporterii sa ramana in strada si sa-si intareasca pozitiile ocupate. Motto-ul ultimelor zile in Venezuela a fost: “Cine oboseste, pierde!

 Conferinta de pace sau “Orchestra de pe Titanic”?

 In disperare de cauza, presedintele Nicolas Maduro a convocat o conferinta de pace,

la care a invitat primari, guvernatori locali, parlamentari si alti politicieni de vaza. Printre cei chemati la discutii s-a numarat si cel de-al doiela lider important al opozitiei, Henrique Capriles insa acesta a refuzat. El a spus ca Guvernul actual este pe moarte si nu vrea sa fie “ca orchestra de pe Titanic“ .

De asemenea, regimul de la Caracas a anuntat ca vrea sa-si imbunatateasca relatiile cu SUA si sa trimita un ambasador la Washignton pentru prima data din 2008 incoace.

 Aceste masuri sunt vazute ca o incercare disperata a administratiei Maduro de a parea ca face concesii ca sa pastreze puterea. Analistii spun insa ca e putin probabil ca Executivul sa fie cu adevarat interesat de compromis. Si este si mai putin probabil ca politicienii sa-i mai convinga pe oameni sa-i accepte ca lideri. Dupa luni intregi de instabilitate si criza economica, populatia e satula de actuala conducere si va dori, cu siguranta lideri noi.

Totusi, chiar daca s-ar produce o schimbare de regim, ea nu ar rezolva problemele grave cu care se confrunta tara. Oricine ar veni in locul lui Maduro, ar trebui sa ia masuri pentru combaterea criminalitatii si pentru redresarea economiei.