Cand primele cazuri raportate de Ebola in Guineea au aparut in martie 2014, a declansat o lupta nebuna in interiorul Casei Albe Obama pentru a urmari si a limita raspandirea virusului, care a ucis aproximativ 50% dintre persoanele infectate.
Desi nu este aproape la fel de contagioasa ca coronavirusul actual, o epidemie sau chiar o pandemie parea posibila daca boala nu s-ar limita la redutele sale din Africa de Vest. Casa Alba Obama avea protocoale si lanturi de comanda clare pentru aceste tipuri de amenintari. „Modul de a opri incendiul de padure este izolarea jarului”, mi-a spus Beth Cameron, un fost functionar public care conducea Directia pentru Securitate Globala a Sanatatii si Bioaparare a Consiliului de Securitate Nationala de la Casa Alba. Cameron si colegii ei au intocmit rapid o nota pentru Susan Rice, consilierul pentru securitate nationala si Lisa Monaco, consilierul pentru securitatea patriei, subliniind ceea ce se stia despre focar, declansand un lant de actiuni care a trecut prin Biroul Oval, apoi s-a raspandit prin guvern.
In vara lui 2018, sub supravegherea lui John Bolton, echipa condusa de Cameron odata a fost una dintre cele trei directii fuzionate intr-una pe fondul revizuirii si rationalizarii Consiliului National de Securitate al lui Donald Trump. Iar functia detinuta anterior de Monaco, consilier pentru securitatea patriei, a fost retrogradata, lipsita de autoritatea de a convoca cabinetul.
Echipa lui Obama nu s-a confruntat niciodata cu o criza atat de grava precum noul coronavirus, o provocare cu adevarat fara precedent. Dar oficialii care au lucrat la crizele anterioare si expertii in raspunsul la pandemie cred ca demiterea de catre Trump – si, in unele aspecte, eliminarea angro – a structurilor si principiilor de pregatire ale administratiei Obama si ideile actualei administratii despre guvern – ca statele ar putea si ar trebui sa isi asume responsabilitatea, ca afacerea ar putea fi mai eficienta decat guvernul in rezolvarea problemelor la aceasta scara – le-au lasat periculos de nepregatiti.
„Ceea ce ii lipsea administratiei in februarie si ii lipseste si astazi este articularea unei strategii generale pentru gestionarea acestei crize”, mi-a spus un fost oficial al administratiei. „Exista un cadru in vigoare, intelegem ce autoritati, roluri si responsabilitati au la dispozitie toata lumea din guvern pentru a putea face fata unei situatii de urgenta. Dar cand treci prin managementul crizelor la nivel prezidential, treaba presedintelui, in primul rand, este sa dezvolte si sa articuleze starea finala la care incercam sa ajungem.”
Trump inca nu a facut asta. „Presedintele Trump a parut putin schizofrenic in privinta rolului sau”, mi-a spus Jeremy Konyndyk, un coleg senior in politici la Centrul pentru Dezvoltare Globala, care conducea Biroul SUA pentru Asistenta in Dezastre Externe al SUA in administratia Obama. „Pe de o parte, el isi doreste in mod clar tot meritul pentru asta atunci cand lucrurile merg bine. Pe de alta parte, el a incercat cu furie sa evite sa fie nevoit sa-si asume responsabilitatea pentru succesul efortului… vrea creditul fara responsabilitate.”
Cea mai mare diferenta intre abordarea lui Obama si Trump tine de stiinta. „In mod traditional, am avut o situatie in care raspunsul este intotdeauna dovedit stiintific, tehnic”, spune un fost oficial guvernamental. „Desigur, exista considerente politice. Dar optiunile care sunt prezentate sunt fundamental solide din perspectiva stiintifica.”
In situatia actuala, presedintele decide ce oameni de stiinta si organizatii guvernamentale sunt ascultate. „Vedem ca institutii precum FDA si CDC au fost restranse; capacitatea lor de a face ceea ce trebuie sa fie redusa”, a adaugat aceasta persoana, remarcand acoperirea subtila a comisarului Administratiei pentru Alimente si Medicamente, Stephen Hahn, atunci cand a fost intrebat pe CNN despre sugestia lui Trump ca oamenii sa se injecteze cu dezinfectanti pentru a lupta cu COVID-19. „Cu siguranta nu as recomanda ingestia interna a unui dezinfectant”, a spus Hahn, un membru al grupului operativ de coronavirus de la Casa Alba.
Criticii lui Trump se grabesc sa puna in contrast intre crizele COVID-19 si Ebola. Obama, sustin ei, a fost ghidat de fapte obiective. „Unul dintre principiile [pe care] presedintele Obama a fost foarte clar atunci cand vine vorba de crize de sanatate publica este ca trebuie sa fii ghidat de stiinta si fapte si sa vorbesti clar, consecvent si credibil asupra acestor probleme”, mi-a spus Monaco. „Asta insemna, sincer, ca expertii in sanatate publica si medical sa faca comunicarea.” Monaco a amintit de decizia lui Obama de a nu emite o interdictie de calatorie in mijlocul focarului de Ebola, ca exemplu al acestei pozitii. „Parerea presedintelui Obama a fost ca nu vom fi batuti de vanturile politice de aici. Vom merge cu ceea ce oamenii de stiinta si expertii in sanatate publica ne spun ca este in interesul nostru”, a spus ea.
Chiar si detractorii lui Trump recunosc ca pandemia COVID-19 are o amploare fara precedent; depaseste amenintarea reprezentata de Ebola si alte focare. „Aceasta este o pandemie uriasa, avea sa fie monumentala, indiferent cine era la conducere”, a spus cu insistenta fostul oficial guvernamental. In decembrie si ianuarie, oficialii de securitate nationala de la Casa Alba urmareau virusul in curs de dezvoltare, cautand o modalitate de a-l caracteriza. Numarul deceselor ar scadea sau ar depasi gripa sezoniera? Exista speranta ca noul coronavirus va ramane izolat in strainatate sau poate sa se stinga, in mod inexplicabil de la sine, asa cum a fost cazul cu SARS.
Dar COVID-19 a fost o fiara de un alt grad. „Acest lucru a ajuns sa loveasca un punct favorabil de transmisibilitate si letalitate pe care pur si simplu nu am experimentat-o. In mod normal, aceste doua lucruri sunt un compromis. Cu cat ceva este mai transmisibil, de obicei, cu atat este mai putin sever, cu atat ceva mai grav este elimina rapid oamenii si, prin urmare, nu este foarte transmisibil”, a explicat fostul oficial al administratiei. „Transmiterea asimptomatica, cu durata in care oamenii sunt contagiosi, dar totusi asimptomatici, ii permite sa se raspandeasca foarte larg.”
Structura de raspuns la criza din SUA nu a fost echipata pentru a acoperi toate cele 50 de state. „Sistemul este proiectat foarte puternic in jurul unei durate relativ scurte, a unor incidente foarte specifice din punct de vedere geografic, lucruri precum uragane si cutremure, tornade si tsunami”, mi-a spus fostul oficial al administratiei. Refrenul este „executat la nivel local, administrat de stat si sprijinit federal”. Si gandul merge, atunci cand o localitate este coplesita – sa zicem un uragan sau o tornada loveste – se duce la starea ei; daca acel stat este coplesit, va merge catre statele vecine pentru asistenta, ajutor reciproc; iar cand acel sistem este epuizat, guvernul federal intervine cu resurse suplimentare.
