REP: In ultimul timp, Romania incearca sa isi exploateze mai mult resursele naturale. Ma refer aici la proiectele miniere de la Rosia Montana si la incercarea de explorare a gazelor de sist. Aceste proiecte nu sunt insa usor de pus in practica deoarece starnesc controverse in randul populatiei. Oamenii se tem ca activitatile legate de exploatarea resurselor ar putea avea efecte negative asupra mediului si au organizat chiar ample proteste de strada pentru a-si exprima dezaprobarea.
Si Norvegia a intampinat astfel de probleme cand a inceput sa-si exploateze resursele? Daca da, cum le-a depasit?
Transparenta si incredere
TBW: Da, am avut si noi proteste fata de activitatile de extractie, in anii 70, din aceleasi motive – efectele asupra mediului. Faptul ca in Romania se organizeaza astfel de manifestatii e un semn bun, inseamna ca oamenii se implica in problemele tarii. Autoritatile trebuie sa stabileasca o relatie de incredere cu cetatenii ingrijorati, pentru a le calma temerile. Legislatia trebuie sa contina reguli clare, stricte, cu privire la protectia mediului, iar interegul proces trebuie sa se faca in mod transparent. Astfel ca oamenii sa stie si sa inteleaga ce se intampla.Un lucru extrem de important pe care autoritatile trebuie sa-l transmita cetatenilor este faptul ca resursele apartin intregii tari si toata lumea trebuie sa beneficieze de pe urma lor. Asta ajuta la formarea increderii. Deci, daca ar fi sa dau un sfat unei tari precum Romania, care se afla la inceput de drum in ceea ce priveste exploatarea resurselor, as spune transparenta si incredere. Acestea trebuie sa fie cuvintele de cheie.
REP: Ati spus ca e nevoie de legi clare si stricte pentru protectia mediului. Cum ne putem asigura insa ca aceste legi sunt respectate – chiar daca ele exista? Ca nu intervine coruptia, spre exemplu?
TBW: Pot sa va spun cum stau lucrurile in Norvegia. Avem institutii puternice care verifica foarte atent respectarea acestor reguli. Cred ca orice tara care vrea sa expolateze resurse are nevoie de astfel de mecanisme de verificare si supraveghere. Aceleasi mecanisme pot fi folosite si impotriva altor tipuri de coruptie – cum ar fi incercarile de deturnare a banilor proveniti din petrol sau gaze.
Noi nu am prea avut astfel de cazuri tocmai pentru ca institutiile noastre erau puternice si bine pregatite. De asemenea, exista un fel de dialog, o relatie traditionala intre societate si autoritati – in care oamenii platesc taxe dar se asteapta sa primeasca ceva in schimb. Aceasta mentalitate a ajutat la evitarea coruptiei.
Impozite mari, reguli stricte
REP: Dar dezvoltarea tehnologiei ar putea ajuta la o mai buna protejare a mediului?
TBW: Da. In plus, dezvoltarea de noi tehnologii si de noi capacitati poate sustine si acel principiu conform caruia resursele apartin intregii tari si toata lumea trebuie sa beneficieze de ele. Spre exemplu, cand s-au descoperit pentru prima data rezervele de pe petrol din Norvegia, guvernul nostru a fost nevoit sa apeleze la firme straine pentru a le exploata, pentru ca nu avea expertiza in acest domeniu. Dar firmele au fost primite in tara doar cu o conditie – aceea de a ne ajuta sa ne dezvoltam propriile capacitati in domeniul petrolier. Astfel, industria noastra de extractie s-a dezvoltat constant iar acum e un sector important al economiei. De asemenea, statul norvegian a impus taxe foarte mari in acest domeniu – mai mari decat in orice alt sector economic. In unele faze de productie, cand investitiile sunt mici, impozitele ajung pana la 85% din profit. Astfel, guvernul nostru se asigura ca veniturile din resurse ajung in mare masura sa ajute intreaga populatie. Si exista si aici mecanimse de verificare. Spre exemplu, autoritatea nostra de taxare (Fiscul) este foarte bine pusa la punct si poate verifica atent cine respecta regulile de impozitare si cine incearca sa le eludeze.
REP: Ati spus ca le-ati cerut firmelor straine sa ajute Norvegia sa-si dezvolte propriile capacitati de explorare si extractie. Ar fi tara dumenavoastra dispusa sa ofere aceste tehnologii si altor state?
TBW: Da, facem deja asta. Oferim consultanta si expertiza in domeniul petrolului unor tari precum Bolivia, Mozambic, Sudanul de Sud, Timorul de Est. Avem si oameni care organizeaza cursuri de instruire in acest domeniu.
REP: Din cate stiti dumneavoastra, Romania a s-a aratat vreodata interesata de asa ceva?
TBW: Cred ca nu. Dar, dupa cum am spus, experienta si cunostintele noastre sunt concentrate in general pe exploatarea rezervelor de petrolsi gaze naturale, nu stiu cat de reprezentative ar fi pentru Romania.
Mostenire pentru generatiile viitoare
REP: Stiu ca Norvegia a utilizeaza veniturile din petrol si gaze dupa un model mai aparte. Aproape toti banii sunt investiti intr-un fond de pensii care a devenit acum cel mai mare fond de pensii din lume (are 660 de miliarde de dolari). De ce ati ales acest model?
TBW: mai multe motive. In primul rand, cand s-au descoperit zacamintele de petrol, expertii au inceput sa analizeze cum s-ar putea folosi banii cel mai bine, care ar fi strategia cea mai potrivita, pe termen lung. Au ajuns la concluzia ca nu ar fi indicat sa-i pompeze pe toti odata pe piata, deoarece s-ar putea pierde astfel echilibrul economic. Daca acea suma imensa ar intra pe piata dintr-o data, ea ar disparea cu siguranta la un moment dat iar economia ar intra in declin. S-a calculat astfel ca cel mai bine ar fi sa se lase pe piata doar maximum 4% din veniturile din resurse.
Acesta era considerat procentajul optim, care nu ar destabiliza economia in niciun fel. S-a stabilit apoi ca restul banilor sa fie bagati intr-un fond de pensii care a fost deschis relativ recent, prin anii 90. E drept ca acum e foarte mare, dar noi il privim ca pe o mostenire pentru noua generatie. Cu tendintele demografice de acum, cu natalitatea in scadere, stim ca la un moment dat vom avea nevoie de acest fond pentru a sustine sistemul de pensii.
De asemenea, daca erau pompati in piata, banii din petrol ar fi fost probabil reinvestiti in acelasi domeniu, al extractiilor, ceea ce ar fi creat o inegalitate de forte fata de restul industriilor . Or, guvernul a decis ca vrea sa stimuleze si dezvoltarea altor sectore economice – pentru ca Norvegia sa nu cada in capcana de a deveni o tara bazata pe o singura industrie.
REP: Unii experti spun ca o tara poate adopta acest model doar dupa ce atinge un anumit nivel de dezvoltare. Altfel, banii din resurse trebuie bagati in infrastructura, sanatate, sistemul de educatie etc. Care este in opinia dvs acel nivel de dezvoltare si cat i-a luat Norvegiei sa ajunga la el?
TBW: Din nou, noi am fost o natie norocoasa. Am avut conducatori vizionari, care au gandit lucrurile in perspectiva. La noi s-a descoperit petrol prin anul 1969, iar in acel moment infrastructura noastra era deja destul de buna. Nu aveam nevoie de fonduri uriase imediat. Astfel ca s-a decis sa se faca totul gradual, pas cu pas, fara graba. S-a acordat o mare atentie mediului, modului de utilizare a banilor, legislatiei in domeniu etc. Cu alte cuvinte, lucrurile au fost facute in timp si cu mare atentie. In acest context, modelul fondului de pensii parea cel mai potrivit pentru noi. Sunt sigura ca situatiile difera insa de la o tara la alta si nu as putea sa spun niciunui stat cum ar fi mai bine pentru el sa isi foloseasca banii din resurse.
Nu va grabiti! Faceti lucrurile incet si bine!
REP: Care a fost cea mai mare dificultate pe care a trebuit sa o depasiti in exploatarea resurselor?
TBW: Intemperiile. Sa nu uitam ca cea mai mare parte a resurselor noastre se afla in Marea Nordului. Acolo se lucreaza in conditii foarte grele. O alta provocare a fost sa dezvoltam industria de extractie fara a afecta populatia de pesti din mare. Pentru ca in Norvegia pescuitul e si el o industrie foarte importanta.
REP: Romania nu cred ca va intampina astfel de probleme dar daca ar fi sa ne dati un ultim sfat care ar fi acela ?
TBW: Nu ezitati sa redactati reguli stricte si clare pentru orice sector al acestui domeniu. O legislatie adecvata e foarte importanta. Asigurati-va ca exista mecanisme de implementare a regulilor si de a-i trage la raspundere pe cei care le incalca. Si, nu in ultimul rand, nu va grabiti. Faceti lucrurile incet si bine. Pas cu pas.
