Pana in 1925, Margaret Watkins era o figura in fotografia publicitara din New York. Lucrarile sale au ocupat pagini din The New Yorker, Country sau Ladies’ Home Journal si au servit drept revendicare pentru firme mari precum magazinele Macy’s si campanii pentru agentiile J. Walter Thompson, Conde Nast si Reimers.
Incepand din anii 1940 si deja in Europa, urma lui s-a pierdut. Nici macar vecinul ei, galeristul Joseph Mulholland, pe atunci jurnalist si student la drept, nu stia despre trecutul si opera acelei perfecte doamne victoriane care locuia intr-un conac din Glasgow, cu valizele stranse pentru a se intoarce in Statele Unite. nu a facut-o niciodata.
Cu toate acestea, el ar fi pastratorul unei cutii negre sigilate a ceea ce ea a numit bunurile ei, cu conditia sa nu o deschida decat dupa moartea ei. Watkins a murit in 1967 si cutia va ramane uitata inca cativa ani. Cand l-a deschis, in 1971, Mulholland a descoperit sute de copii si negative, niste fotografii care aterizeaza acum in CentroCentro din Madrid.
In cadrul Photoespana si deschisa pana pe 26 septembrie , expozitia urmareste mostenirea acestei artiste, una dintre primele femei care s-a dedicat fotografiei publicitare, la care a adus contributii importante, ducand in acelasi timp o viata de rebeliune, departe de tutela masculina. , in care a respins atat traditia, cat si rolurile de gen atribuite femeilor.
Fara protectia vreunui barbat, ceva neobisnuit la vremea lui, a putut sa-si desfasoare propriul studio la New York, de unde a semnat lucrari care se remarca prin compozitia si echilibrul lor sublim.
In opera lui Watkins se remarca marea maiestrie pe care a avut-o asupra luminii, cu care confera lucrarilor sale un grad maxim de subtilitate.
‘Lumina neagra’
Curatoriata de Anne Morin, expozitia acopera traiectoria lui Watkins (Ontario, Canada, 1884 – Glasgow, Regatul Unit, 1969), „doamna fotografiei”, explica curatorul, prin 150 de imagini. „Au trecut cinci decenii de la moartea lui si aceasta expozitie este dovada ca ii vom oferi locul pe care il merita”, a explicat el in cadrul prezentarii expozitiei.
Cu un titlu, Black Light, care parafrazeaza ultimele cuvinte ale scriitorului Victor Hugo, este impartit in cinci blocuri ordonate cronologic care acopera opera sa intre 1914 si 1939, cu lucrarile sale la New York, dar si mai tarziu in Europa, precum si ca fotomontaje.
„In opera lui Watkins se poate observa marea maiestrie pe care a avut-o asupra luminii, cu care aduce un grad maxim de subtilitate lucrarilor sale”, explica curatorul. Se percepe, mai ales in portretele sale, ca „nu sunt fiziologice, ci psihologice, si sunt realizate cu o lumina slaba si subtila care recreeaza o atmosfera intima”.
„Portretele lui Watkins nu sunt fiziologice, ci psihologice si sunt realizate cu o lumina slaba si subtila care recreeaza o atmosfera intima”
Stilul sau modernist sugereaza capacitatea sa de a anticipa marile revolutii estetice si conceptuale care aveau sa vina mai tarziu. Opera sa se incadreaza intre pictorialism in cautarea identitatii si modernismul avangardist. Arta si viata domestica dialogeaza constant in opera sa, imbinand tema si obiectul in acelasi lucru, o figura pe care o foloseste de-a lungul carierei, atat in munca personala, cat si in cea publicitara.
Margaret Watkins la New York
Expozitia incepe cu primele sale locuri de munca ca asistent al fotografului comercial Arthur Jamieson, care l-a facut constient de posibilitatile profesionale si creative pe care i le oferea fotografia, lucru in care avea sa se aprofundeze ulterior cand s-a inscris la scoala lui Clarence H. White. , co-fondator al Photo-Secession si unul dintre marii exponenti ai pictorialismului din SUA.
Al doilea bloc include portretele sale, un gen la care a ajuns datorita muncii sale ca asistent al fotografului si ilustratorului Alice Boughton. In acest moment, Watkins adopta limbajul vizual si preceptele estetice pe care le va dezvolta ulterior in munca sa.
A treia parte a expozitiei se adanceste in inceputurile lui Watkins ca fotograf independent, la New York intre 1915 si 1928 – si-a pastrat propriul studio in Greenwich Village. „Compozitiile vizuale pe care le-a realizat inca din 1919 sunt marcate de forme geometrice foarte riguroase. Utilizarea acestor forme rafinate este direct legata de picturile Georgiei O’Keeffe si anunta deja sosirea modernismului si a Lumii Noi”, spune Anne Morin.
Aici Watkins lucreaza la o multitudine de misiuni de publicitate pentru reviste si agentii si devine un fotograf renumit.
Declinul si Europa
In 1928, Watkins a plecat in Europa sa viziteze niste matusi din Glasgow, de care in cele din urma avea sa ajunga sa aiba grija, abandonandu-si definitiv cariera.
Cu toate acestea, mai intai, vizitati Expozitia Pressa din Koln, care va va uimi cu toate progresele si inovatiile in legatura cu designul si estetica aplicate publicitatii si publicitatii. El isi continua turneul prin Berlin, Potsdam, Paris si, mai tarziu, Moscova, inainte de a se intoarce la Glasgow.
In aceasta perioada, Watkins dezvolta o lucrare fotografica puternic influentata de Noua Obiectivitate, si in special de Albert Renger-Patzsch, a carui lucrare o vazuse la Koln— si seria sa de constructii din Glasgow, in care structura metalica a cladirilor ea capata in sine o valoare estetica ca subiect al compozitiei.
Expozitia se incheie cu fotomontaje , carora s-a dedicat intre 1930 si 1937. Aceste diagrame geometrice sunt realizate din detalii pe care le selecteaza din fotografiile sale si pe care le asambla intr-o maniera simetrica si plana. Combinand sistematic bine si rau, el creeaza figuri, motive si ritmuri decorative pe care le va propune producatorilor de textile.
In ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial si prinsa de circumstante, Watkins a parasit definitiv fotografia. Atunci il intalneste pe Mulholland si il face pe el custodele mostenirii sale, neterminata de „impostura sortii”, dar salvata din uitare si care face astazi posibila aceasta expozitie despre un fotograf de exceptie.