Roma antica si romanii: 9 fapte fascinante

 Povestea lui Romulus si Remus vorbeste despre doi bebelusi, gemeni regali alungati de unchiul lor strabun, gasiti si alaptati de un lup apoi crescuti de un pastor cinstit. Ca barbati, s-au intors pentru a fonda orasul Roma – apoi Romulus si-a ucis fratele.

Cum au vazut romanii aceasta poveste ne spune multe despre felul in care s-au perceput pe ei insisi, spune Mary Beard cand vorbeste despre republica romana. Razboiul civil si fratricidul au fost incorporate in istoria lor; nu aveau sa scape niciodata de razboiul civil pentru ca chiar de la inceput – primul moment din istoria romana – un frate a ucis un frate.

I: Cine a condus in Roma antica?

R: Roma a facut mare parte din faptul ca era o republica, condusa de popor si nu de regi.

Roma si-a rasturnat monarhia in 509 i.Hr., iar puterea legislativa a fost ulterior conferita adunarilor populare: puterea politica in senat si puterea militara cu doi magistrati alesi anual, cunoscuti ca consuli.

Mai mult ca asta

Acronimul „SPQR”, pentru Senatus Populusque Romanus („Senatul si poporul Romei”) a fost etichetat cu mandrie pe inscriptii si standarde militare in intreaga Mediterana – o amintire ca poporul Romei (teoretic) avea ultimul cuvant.

Pana la sfarsitul secolului I i.Hr., combinatia dintre politicieni infometati de putere si teritorii mari de peste mari a dus la distrugerea sistemelor traditionale de guvernare. Chiar si dupa ascensiunea imparatilor romani – regi in totalitate, cu exceptia numelui, care „au ghidat” sistemul politic roman in secolul I d.Hr. – „SPQR” a continuat sa fie folosit pentru a sustine fictiunea ca Roma era un stat guvernat de principii republicane.

I: Ce era senatul in Roma antica?

R: Sub constitutia republicana romana, monarhia a fost abolita, dar fostul consiliu consultativ al batranilor al regelui a supravietuit sub forma senatului (senex fiind latina pentru „batran”).

Cuprinzand initial sefii fiecarei familii conducatoare din Roma, senatul a devenit componenta cheie a politicii romane, cu responsabilitati in finante si cheltuieli, politica externa, numirea guvernatorilor de provincie si strategia militara, desi puterea legislativa a fost in cele din urma investita diferitelor adunarile oamenilor.

Pentru ca in domeniul politicii interne sa poata fi luate masuri decisive, senatul era condus de doi consuli alesi anual de egala autoritate, care, pe durata posturilor lor, detineau puterea suprema. Consulii trebuiau sa fie de acord daca s-ar putea lua masuri, iar fiecare ar putea opune deciziile celuilalt. In vremuri de extrema urgenta, un dictator (care „vorbea” in numele poporului) a fost numit sa faca fata crizei.

I: Cum era viata in Roma antica?

R: Majoritatea romanilor bogati isi puteau permite atat o casa de oras (domus), cat si o retragere rurala in afara orasului (vila). Cele mai bune case de oras posedau spatii private pentru uzul familiei, grupate in jurul si cu vedere la o curte interioara sau o gradina. Au fost, de asemenea, sali publice pentru primirea vizitatorilor de afaceri, clientilor si oaspetilor oficiali.

Cei mai instariti posedau sali de mese pentru utilizare pe timp de iarna si vara, avand tencuiala de perete viu colorata, care descriu adesea scene din mitologia romana. Casele lor aveau mai multe dormitoare, bucatarii separate, incalzire prin pardoseala si mozaicuri decorative.

Orasenii mai putin instariti locuiau pur si simplu fie in camere deasupra magazinului sau a locului de munca, fie inchiriau apartamente in blocuri de apartamente aglomerate si mai putin bine construite, cu design si scara diferite – uneori inaltime de sapte sau opt etaje. Sclavii erau de obicei cazati in zone discrete ale caselor familiei bogate.

Au existat si insulae, precursorul blocurilor moderne de apartamente. Fiecare insula era compusa din aproximativ o jumatate de duzina de spatii de locuit pentru clasa de mijloc si cetatenii mai saraci ai Romei, plebe, precum si magazine si afaceri la parter.

Stim multe despre viata din perioada romana antica datorita siturilor arheologice, inclusiv vechiul oras roman Pompei, care a fost pierdut de secole dupa eruptia Vezuviului in anul 79 d.Hr. Astazi, este unul dintre cele mai faimoase si fascinante din lume. – situri arheologice.

I: Ce mancau oamenii in Roma antica?

R: In ceea ce priveste mancarea in Roma antica, romanii mancau cam tot ce puteau sa puna mana. Carnea, in special carnea de porc si pestele, erau insa marfuri scumpe, si astfel cea mai mare parte a populatiei a supravietuit cu cereale (grau, scarurit si orz) amestecate cu naut, linte, napi, salata verde, praz, varza si schinduf.

Maslinele, strugurii, merele, prunele si smochinele au oferit o usurare binevenita fata de formele traditionale de terci gros, pe baza de cereale (rosiile si cartofii au fost o introducere mult mai tarziu in Marea Mediterana), in timp ce laptele, branza, ouale si painea erau, de asemenea, alimente de baza zilnice.

Romanilor le placea sa-si varieze gatitul cu sosuri dulci (miere) si acri (peste fermentat), care adesea ascundeau util gustul carnii putrede.

Cina ca divertisment a fost practicata in societatea de elita – petrecerile generoase erau modalitatea ideala de a arata bogatia si statutul. Retetele compilate in secolul al IV-lea ne ofera detalii despre delicii gustoase, cum ar fi ugerele de scroafe murate si carinul umplut.

I: Cine erau gladiatori in Roma antica?

R: Jocurile de gladiatori erau organizate de elita pe tot cuprinsul imperiului roman pentru a distrage atentia populatiei de la realitatea vietii cotidiene.

Majoritatea gladiatorilor au fost cumparati de pe pietele de sclavi, fiind alesi pentru puterea, rezistenta si aspectul lor. Desi luat din cele mai de jos elemente ale societatii, gladiatorul era o rasa in afara de sclavul „normal” sau prizonierul de razboi, fiind combatanti bine antrenati al caror singur rol in viata era sa lupte si, uneori, sa omoare pentru amuzamentul multimii romane. .

Oricare ar fi motivele pentru care au ajuns in arena, gladiatorii erau adorati de publicul roman pentru curajul si spiritul lor. Imaginile lor au aparut frecvent in mozaicuri, picturi murale si pe sticla si ceramica.

I: De ce au construit romanii drumuri drepte?

R: In timp ce unele drumuri romane ar putea avea curbe sau colturi, marea majoritate sunt in mod distinct drept, in timp ce marsaluiesc mila dupa mila in Marea Britanie si Europa. Spre deosebire de drumurile moderne, via munita nu era destinata folosirii oamenilor obisnuiti. Numai unitatile armatei, oficialii guvernamentali si cei cu permis special aveau voie sa le foloseasca. Cand mutau armatele sau oficialii pentru a face fata situatiilor de urgenta, viteza era primordiala.
Toti ceilalti au fost nevoiti sa se descurce cu folosirea pistelor locale de pamant.

Desigur, ati crede ca anumite trasaturi naturale – dealuri si vai abrupte – ale peisajului ar putea afecta dreptatea viei munitate. Nu asa, drumurile romane au urcat drept pe pantele cele mai abrupte, fara a serpui inainte si inapoi in curbe in ac de par, precum drumurile moderne. Acest lucru se datoreaza faptului ca un om care marsaluieste pe jos poate merge direct in sus pe un deal abrupt si apoi se poate odihni pentru a se recupera inainte de a merge mai departe mult mai repede decat daca s-ar invarti pe o panta care creste usor.

Rechizitele armatei erau transportate pe catari care puteau, de asemenea, sa urce o panta abrupta fara prea multe probleme. Animalele de tractiune care trageau vagoane aveau nevoie de o panta mai blanda, dar via munita nu a fost construita pentru comerciantii care foloseau vagoane.

Romanii primesc meritul pentru o multime de inventii, dar lucrurile sunt  mai complicate decat atat. Istoricul Jem Duducu investigheaza ce au facut cu adevarat romanii pentru noi…

I: De ce a cazut Roma antica?

R: Pot fi sugerate o intreaga varietate de motive pentru a explica caderea imperiului roman in vest: boala, invazie, razboi civil, tulburari sociale, inflatie, colaps economic. De fapt, toti au fost factori care au contribuit, desi cheia prabusirii autoritatii romane a fost perioada prelungita de lupte interne imperiale din secolele al III-lea si al IV-lea.

Conflictul dintre mai multi imparati a slabit grav armata, a erodat economia si a pus o presiune uriasa asupra populatiilor locale. Cand au sosit migrantii germanici, multi proprietari de pamant din vest si-au acordat sprijinul in spatele noii elite „barbare”, in loc sa continue sa-l sustina pe imparat.

Veniturile reduse din provincii au facut ca Roma sa nu-si mai poata plati sau alimenta administratia militara si civila, facand sistemul imperial de guvernare redundant. Jumatatea vestica a Imperiului Roman a mutat intr-o varietate de regate discrete, in timp ce estul, care a evitat in mare masura atat luptele interne, cat si migratiile barbare, a supravietuit pana in secolul al XV-lea.