Kyoto este un simbol al traditiei in Japonia. A disparut agitatia capitalei sale, Tokyo, pentru ca aici se pastreaza multe temple, altare si case traditionale. Este, fara indoiala, unul dintre cele mai fascinante orase din Tara Soarelui Rasare. Si stimulentele nu sunt putine. Celebrul Pavilion de Aur, templul infinitului tori al lui Fushimi Inari-taisha sau spectaculoasa padure de bambus din Arashiyama, il fac un adevarat muzeu in aer liber.

Atractii care, impreuna cu o natura si o mostenire exuberanta, atesta importanta stravechii capitale japoneze, unde viata progreseaza diferit, iar timpul merge diferit, cu mai putine revolutii.

De altfel, la sfarsitul anului trecut, Kyoto a fost unul dintre primii care a lansat Kyoto Tourism Navi, o platforma care, datorita inteligentei artificiale, permite anticiparea nivelului de confort pe care il vor gasi vizitatorii in oras, eliminand aglomeratia in anumite zone. si incercarea de a preveni si supraturismul atat de nociv. 

Cea mai traditionala Japonie

Dar mai sunt multe, pentru ca orasul Kyoto ascunde adevarate comori care indica inima celei mai traditionale Japonii si unul dintre ele este cartierul Gion, renumit pentru ca este locul unde se misca geikos (dialectul Kyoto pentru gheise) si maikos. Districtul se intinde la nord si la sud de strada Shijo, amplasat intre raul Kamo-gawa si Altarul Yasaka.

Trecutul sau consta in a fi cartierul in care pelerinii s-au oprit in drum spre Altarul Gion, templul cunoscut acum sub numele de Yasaka. Teatrul Kabuki si ceainariile au fost adaugate mai tarziu, iar cartierul a evoluat in ceea ce este astazi, un simbol al artelor traditionale japoneze si una dintre cele mai bune vizite de facut in Kyoto, precum si unul dintre cartierele de divertisment din oras.

Geikos si Maikos

Fara indoiala, aura de mister pe care o emana geikos (geishele exclusiv in dialectul Kyoto) si maikos, fascineaza pe toti cei care le vad. Dar multi o fac din ignoranta.

Urmand explicatia oferita aici, o gheisa este o gazda japoneza, instruita sa distreze barbatii (si si femeile) cu conversatie, dans si cantec. Dar canta si la instrumente precum shamisenul, oficiaza ceremonia ceaiului, pregatesc aranjamente florale…

Discretia, frumusetea, traditia se imbina intr-o singura figura care este prezenta in Japonia inca din secolul al XVI-lea.

Si care este atunci diferenta dintre o gheisa si o maiko? Ca al doilea se antreneaza sa conduca la gheisa, asa ca sunt mai tineri. Dar exista mai mult. De exemplu, geikos folosesc o peruca si putine ornamente, in timp ce maikos isi decoreaza parul intr-un mod mai baroc, cu flori si ornamente.

Kimonoul geikos-ului este de obicei dintr-o singura culoare si cu decoratiuni doar in partea inferioara a costumului, in maikos, este mai colorat si izbitor. Un alt mod de a le deosebi este prin obi, centura pe care o poarta. La prima se face o fundita in forma de cutie in spate si nu atarna in jos, in timp ce la cea din urma, pe langa faptul ca este foarte colorata, atarna pe spate, ajungand pana la gambe.

Incaltamintea ne poate oferi si indicii. Geikos poarta pantofi plati, numiti zoris, iar maikos, pantofi cu platforma, cunoscuti sub numele de okobos.

Enigmaticul cartier Gion

Odata ce diferentele dintre cei doi sunt cunoscute, este timpul sa iesiti in strada. In timpul zilei este un moment bun pentru a va bucura de temple, sanctuare sau cafenele.

Gion Corner este unul dintre cele mai interesante spatii. La jumatatea distantei dintre teatru si sala de expozitii, este locul perfect pentru a merge mai departe si pentru a invata direct viata geikos si maikos si pentru a participa la ceremoniile ceaiului sau la spectacole de scena.

Un alt dintre punctele emblematice ale Gionului este altarul Yasaka (fostul Altar Gion), un loc de o frumusete si spiritualitate infinita inca de la constructia sa in anul 656, precum si templul Kennin-ji, unul dintre cele mai vechi din Kyoto. Dupa ce le-ai vizitat, mergi spre Shijo-Dori, una dintre cele mai faimoase strazi comerciale din oras, unde poti gasi dulciuri traditionale sau produse artizanale.

Cu toate acestea, lucrul cu adevarat interesant se intampla cand se lasa noaptea. Apoi cartierul prinde viata. Si o face in Hanami Koji, inima lui Gion. Aici poti simti traditia cu un alt farmec al ei, machiya sau casele vechi din lemn care se pastreaza, astazi transformate in anticariate, vanzand mestesuguri sau ceramica.

Si bineinteles, ceainariile, cunoscute in japoneza ca ochaya, concepute ca locuri de relaxare, contemplare si locuri de apreciere culturala. Le vei recunoaste dupa felinarele rosii agatate afara. Cel mai faimos, fara indoiala, este Ichiriki Ochaya, care are mai bine de trei secole si camin, in secolul al XIX-lea, revolutionarilor samurai cunoscuti sub numele de 47 Ronin.

Odihna, gastronomie buna si multe altele

Gion este fascinant, la fel si modul in care hotelurile si restaurantele se adapteaza la traditiile cartierului. Este cazul hotelului The Celestine Kyoto Gion, o incantare in mijlocul cartierului, conceput respectand traditiile si istoria Kyoto-ului dar fara a renunta la beneficiile vietii moderne.

Dispune de camere spatioase cu tot ce ai nevoie pentru a asigura confort si relaxare in timpul vizitei tale in acest cartier captivant. Toate camerele sale au ceai Ippodo si vesela lucrata manual pentru a-l bea, iar in micul dejun apetisant, ofera un meniu tip bufet bazat pe bucataria kaiseki.

Iubitorii de bucatarie buna vor gasi steaua Michelin Tempura Endo Yasaka scuza perfecta pentru a gusta muscaturi sublime. Specializati in tehnica tempurei, ofera un meniu care calatoreste prin diferite arome, de la porumb si alte tempura de legume, pana la pesti mici, moluste si crustacee.

In fine, si desi nu mai apartine cartierului Gion, gasim, la cativa metri distanta si dupa o panta abrupta, o alta comoara a Kyoto, templul Kiyomizu-dera, cunoscut sub numele de sanctuarul „apa pura”.

Cocotat pe varful unui munte din districtul Higashiyama, este unul dintre cele mai faimoase complexe de temple din Kyoto, declarat Patrimoniu Mondial de UNESCO.

In ultimii ani, templul principal a suferit o renovare si era obisnuit sa-l vezi inconjurat de schele, dar la inceputul anului 2020, restaurarea acoperisului a fost finalizata, permitand vizitatorului sa-l aprecieze din nou in toata splendoarea sa. Vederile de acolo sunt greu de uitat.