Minerul de adancime Gerard Barron insista ca metoda de extractie a companiei sale are un impact redus asupra mediului. Firma sa, The Metals Company, foloseste masini controlate de la distanta de marimea camioanelor „pentru a culege pietrele asezate pe fundul marii”. Aceste roci sunt apoi zdrobite si procesate pentru a elibera o serie de minerale cheie foarte solicitate pentru productia de baterii – cobalt, nichel, cupru si mangan.

Continuand in prezent lucrarile de testare, compania canadiana spera sa obtina autorizatia pentru a incepe exploatarea comerciala in apele internationale din Pacificul de nord, inca de la sfarsitul anului 2025.

In prezent, o astfel de extractie comerciala nu este permisa de catre Autoritatea Internationala pentru Fundul Marii (ISA), organismul ONU care reglementeaza fundul marii in apele internationale. Cu toate acestea, ISA si cele 169 de state membre ale sale urmeaza sa se intalneasca mai tarziu in acest an pentru a incerca sa finalizeze reguli care ar putea permite sa inceapa, cu un vot final asteptat in termen de 24 de luni.

Aproximativ 30 de tari, inclusiv Marea Britanie, Brazilia, Canada, Franta si Germania, doresc ca interdictia sa continue din cauza preocuparilor legate de impactul asupra mediului. Cu toate acestea, alte natiuni, inclusiv China, sunt dornice pentru minerit la scara mare de adancime in apele internationale pentru a obtine aprobarea.

Acesta vine in momentul in care Norvegia a facut titluri saptamana trecuta, cand a devenit prima tara din lume care a permis viitoarele minerituri de adancime in apele sale teritoriale. SUA exploreaza posibilitatea de a face acelasi lucru, presedintele Biden ordonand Pentagonului sa prezinte un raport asupra acestei probleme pana la 1 martie.

Aceasta miscare urmeaza dupa ce 31 de membri ai Congresului au scris o scrisoare deschisa despre minerit de adancime in decembrie, spunand ca SUA „trebuie sa exploreze fiecare cale pentru a consolida lanturile noastre de aprovizionare cu pamanturi rare si minerale critice”.

Pe langa recoltarea rocilor (numite mai formal „noduli polimetalici”) care se afla pe fundul marii, alte metode de exploatare in adancime sunt mai invazive si implica saparea.

Fondul Mondial pentru Natura (WWF) se opune oricarei exploatari miniere de adancime pe motiv ca sustine ca prezinta un risc inacceptabil pentru viata marine.

„Daca industria continua, intensitatea si metodele de exploatare a fundului marii ar putea distruge habitate si specii intregi”, spune Kaja Loenne Fjaertoft, biolog marin si consilier principal pentru oceane durabile la WWF.

„Multe specii care traiesc in adancurile marii nu se gasesc nicaieri altundeva. Tulburarile dintr-un singur sit minier ar putea distruge specii intregi”.

Ea adauga: „Pe langa distrugerea directa a ecosistemelor atunci cand mineralele sunt exploatate, ar putea aparea daune si perturbari majore din cauza zgomotului usor si a poluarii sedimentelor”.

Aceasta ingrijorare este preluata de Consiliul Consultativ pentru Stiinta al Academiilor Europene (EASAC), organismul independent care ghideaza UE in politica sa stiintifica. „Este inevitabil ca procesul propriu-zis de exploatare sa fie perturbator din punct de vedere fizic si ar sterge mai mult sau mai putin orice biota [animale si plante] din zonele exploatate direct”, spune directorul de mediu al EASAC, profesorul Michael Norton.

„Exista, de asemenea, o sansa de efecte de al doilea nivel asupra fundurilor marii adiacente sau asupra coloanei de apa adiacente”.

Profesorul Norton, de asemenea, pune la indoiala necesitatea exploatarii miniere de adancime in primul rand. „Produce mult mangan, ceea ce nu ne lipseste. Produce, in unele cazuri, cobalt si nichel, care sunt de fapt folosite in unele dintre energiile curate, de exemplu, bateriile, dar nu sunt evaluate de catre Comisia Europeana ca fiind deosebit de expusa riscului de aprovizionare”.

Zona din Pacificul de nord pe care compania Metals vrea sa o mina se numeste Zona Clarion-Clipperton. Aceasta este o sectiune vasta de ocean situata intre Hawaii si Mexic, care masoara 4,5 milioane de km patrati (1,7 milioane de mile patrate).

Domnul Barron spune ca mineritul aici ar provoca mult mai putine perturbari de mediu decat mineritul existent pe uscat. El indica actuala extractie de nichel, unde cei mai mari doi producatori din lume sunt Indonezia si Filipine.

Au existat de mult timp ingrijorari cu privire la impactul pe care acest exploat minier il are asupra padurilor tropicale din ambele tari.

„Zona pe care ne concentram, unde se afla aceste roci, este zona abisala”, spune domnul Barron. Aceasta zona permanent intunecata se afla la 3.000 m pana la 6.000 m (10.000 ft pana la 21.000 ft) sub nivelul marii.

„Aici nu exista nicio flora. Si daca masuram cantitatea de fauna [viata animala], sub forma de biomasa, exista aproximativ 10 g pe metru patrat. Asta se compara cu mai mult de 30 kg de biomasa, unde lumea face mai multa extractie de nichel, care sunt padurile noastre tropicale ecuatoriale”.

New Tech Economy este o serie care exploreaza modul in care inovatia tehnologica va modela noul peisaj economic emergent.

Doamna Fjaertoft de la WWF sustine ca cererea de noi site-uri de minerit ar putea fi redusa prin investitii mai mari in procesarea deseurilor miniere existente, precum si prin mai multa reciclare. „Exista, de asemenea, diverse tehnologii in stadiile incipiente ale cercetarii care pot avea contributii semnificative la scaderea cererii viitoare de minerale cheie”, adauga ea.

Intre timp, o alta firma care doreste sa inceapa minerit comercial de adancime, Loke Minerals din Norvegia, a declarat pentru BBC saptamana trecuta ca este nevoie de mai multe studii asupra impactului asupra mediului.

Mingea se afla acum in terenul ISA si asa este sensibilitatea problemei incat este greu de stiut ce va face.

ISA nu a raspuns solicitarilor de interviu.

Dl Norton spune ca mineritul de adancime are nevoie de „reglementari puternice de mediu”, dar ca ISA se confrunta si cu „un act de echilibru”. „Ceea ce trebuie sa faca este sa abordeze cu adevarat problema echilibrului dintre risc si nevoie”.