Actele de violenta asupra copiilor se petrec, cel mai adesea, intre peretii institutiilor care ar trebui sa asigure securitatea copilului: acasa si la scoala. Disciplinarea negativa presupune folosirea violentei verbale si fizice de catre parinti sau educatori, ca modalitate la indemana pentru a-si regla proriile stari emotionale de furie sau frica. Din pacate, consecintele negative apar atat in privinta comportamentului imediat al copiilor, cat si in dezvoltarea lor psiho-emotionala si evolutia pe termen lung.

Intelepciunea populara nu ajuta

Zicale ca „Bataia e rupta din rai“, „Unde da mama creste“, „Copilul trebuie pupat doar in somn“ ofera argumente morale ce justifica acest comportament si ajuta la mentinerea disciplinarii cu bataia, impiedicand adoptarea altor modalitati de educare. Indoiala apare cand parintele observa ca bataia ori nu functioneaza, ori il invata pe copil un alt comportament agresiv. Daca un copil este batut pentru ca a luat o nota mica la matematica, asta nu il va face un matematician mai bun, in schimb il va face sa urasca si mai mult matematica sau scoala, fiind motivul pentru care parintii il pedepsesc. Astfel, el va minti sau va ascunde greselile de frica unei reactii agresive din partea parintilor.

Violenta emotionala

Copiii sunt afectati si de violenta emotionala din familie, mai greu de identificat ca atare. Unui copil caruia i se spune ca e prost, incapabil, lenes, nesimtit i se ofera, de fapt, prima lectie despre sine. El va intelege ca asa este, si nu un copil special, iubit, dorit de parintele sau. In loc sa i se arate ce are valoros, ce stie sa faca sau ce poate sa invete, i se arata ce nu poate si inca nu stie, prin intermediul unor cuvinte nepotrivite. Violenta emotionala mai inseamna sa nu acorzi atentie nevoilor copilului, sa-i minimizezi problemele cu mesaje: „iti trece pana te insori“, „nu e o catastrofa“, copilul intelegand ca pentru parinte nu este foarte important ce i se intampla lui.

Sfatul specialistului

Diana Stanculeanu, psihoterapeut, coordonator Centrul de Educatie Emotionala si Comportamentala pentru Copii, proiect al Organizatiei Salvati Copiii   „Educatia pozitiva a copilului presupune ca parintele sa invete sa-si gestioneze propriile emotii negative: furia, frica, dezamagirea, pentru a veni catre copil cu un ton ferm, dar cald. Limitele pot fi impuse cu vorba buna si cu zambetul pe buze. E firesc ca parintele sa simta furie, dezamagire sau frustrare cand copilul greseste si e usor sa-l certe, sa-l critice sau sa-i dea o palma, dar mai important este sa-si linisteasca propriile emotii si sa revina spre copil cu un mesaj de genul: „Hai sa vedem ce este de facut!”.

Consecinte pe termen scurt ale violentei verbale sau fizice recidiva (copilul va repeta actiunea care l-a enervat pe adult, in ciuda sanctiunii) evitarea (copilul va evita adultul, pentru a se proteja sau chiar va minti) comportament problematic si impredictibil imitarea comportamentului negativ al adultului (violenta, agresivitate fizica si verbala).

Consecinte pe termen lung ale dezvoltarii psiho-emotionale a copilului

afectarea increderii in sine si in parintele violent starea de disconfort in prezenta unui sef (copilul transfera acest tip de comportament asupra tuturor figurilor de autoritate din viata lui: profesori, sefi) aparitia fricii si a lipsei de control, in locul starii de responsabilitate pentru propriile actiuni nesiguranta in realizarea sarcinilor de serviciu.