city break torino

Un city-break de trei zile la Milano il poți umple ușor. Cum, v-am explicat in posturile precedente: am inclus doua trasee, cate unul pentru fiecare zi. In a treia zi puteți face shopping sau puteți vizita niște muzee, dupa preferințe.

S-ar putea, insa, sa nu fiți nici genul care moare dupa cumparaturi, nici cel care viziteaza muzeele cu fanatism. Ce e de facut?

Partea buna e ca Milano e amplasat astfel incat sa ai o mulțime de opțiuni de excursii de o zi in orașe mai mult sau mai puțin invecinate. Puteți face un city-break intr-un city-break, cum ar veni. 2 in 1.

Metoda ar fi cam așa: te duci la gara, Stazione Centrale, cu metroul, candva in timpul dimineții. Gasești panoul unde sunt afișate plecarile din cursul zilei. Te uiți la ceas. Pui degetul pe trenul care pleaca in 20-30 de minute, ca sa ai timp sa-ți iei bilet.

Șansele sa ajungi intr-un loc interesant sunt mari spre foarte mari. Italia e una dintre puținele țari in care aproape fiecare așezare urbana are cate un centru istoric care sa merite un popas. Urmand metoda asta, in timpul studenției am facut excursii, din Milano, la Genova, Cremona, Parma, Brescia, Bologna, sau chiar Verona.

Am cochetat cu ideea de a proceda la fel și in city-break-ul de la Milano. Vremea proasta care amenința tot nordul și centrul Italiei, insa, m-au facut sa ma razgandesc. Se cerea un minim de documentare meteorologica, așa ca in seara zilei a doua eu navigam furibund pe internet, incercand sa gasesc un raspuns la intrebarea: unde putem merge maine ca sa nu ne ploua?

Așa am ajuns la Torino.

Nu mai fusesem niciodata acolo. Motivul a fost ca de cate ori intrebam un italian cum e Torino, mi se raspundea invariabil ca e un oraș in care nu merita sa ajung intrucat – aceeași poveste ca la Milano -, e un oraș gri și industrial in care nu prea ai ce vedea. Toata Italia parea sa conspire impotriva aducerii strainilor la Torino, expediindu-i in orașele din centrul țarii, probabil pentru ca, avand economia pe butuci, acestea aveau mai mare nevoie de influxul de turiști decat nordul bogat.

Imi și inchipuiam o petropola gri și mucegaita, un Liege al Italiei, și imi facusem o lista cu muzeele din oraș, in care sa ma adapostesc nu de ploaie, ci de depresie sau plictis.

Dupa ce am ajuns in capitala Piemontului, imi venea sa-i iau la palme pe toți. Pe toți cei care ma sfatuisera sa nu merg, adica.

Cum sa n-ai ce vedea?

Un centru istoric intins, mai uniform stilistic ca cel din Milano, cochet, renovat, construit prin secolele XVIII-XIX, care face ca Torino sa aduca mai mult cu un oraș central-european decat cu targușoarele renascentiste cu care asociem de regula Italia.

Bulevarde largi și aerisite care scot in evidența cladirile pictate in culori pastelate, foste reședințe nobiliare, biblioteci, sau instituții ale statului italian.

Strazi lungi si drepte, marginite de arcade, sub care gasești magazine vechi, unele  fondate acum peste o suta de ani, care și-au pastrat vitrinele și firmele istorice, de lemn.

Multe cotloane cu șarm.

In cateva ore cat am stat la Torino, nu am reușit nici macar sa parcurg centrul de la un capat la altul. Așa ca am pus clar orașul pe lista locurilor unde trebuie sa ma intorc, daca nu pentru altceva, macar pentru muzee.

Ce muzee aș vizita data viitoare la Torino?

– Muzeul Cinematografiei italiene, despre care am auzit numai de bine.

– Muzeul Automobilelor, vechi și noi

– Muzeul Egiptean, despre care se zice ca e al doilea muzeu pe aceasta tema din lume, dupa cel de la Cairo

– MIAAO – Muzeul International al Artelor Aplicate Azi, pentru ca ma intriga acel “azi”.

Delicios, savuros, la Torino

N-aș ști foarte bine ce sa va recomand pentru masa principala. Sfatul meu este sa o luați pe cate o straduța laturalnica și sa dibuiți vreo trattoria cu prețuri decente, inghesuita și plina ochi, și sa comandați ce are mai bun pe meniul zilei.

Ceea ce pot recomanda, in schimb, este ciocolata. Torino are o tradiție in domeniul ciocolatei, și nu e de mirare ca aici s-a nascut Nutella. O specialitate a orașului este și bicerin, o bautura din cafea, ciocolata calda și multa frișca, care se consuma dimineața și a facut faima Piemontului.

Puteți degusta bicerin, ciocolata calda, praline și deserturi pe baza de ciocolata in multe dintre localurile din centrul istoric (in special in Piazza San Carlo), dar este recomandat sa o faceți intr-una din patiseriile istorice.

Pe site-ul biroului de turism al Torino gasiți:

– o lista cu localurile istorice

– o lista cu cele mai bune ciocolaterii

– o lista cu cele mai bune patiserii