Pe 19 mai 1962, la Madison Square Garden din New York este in desfasurare un salut plin de stele, pentru aniversarea a patruzeci si cinci de ani, pentru presedintele Kennedy. Biletele de top la strangerea de fonduri a Partidului Democrat costa 1.000 USD – aproape 8.500 USD in prezent.
Peter Lawford, casatorit cu sora presedintelui Patricia, se confrunta cu o multime pretentioasa si pare sa aiba un moment nelinistit in calitate de animator. Incearca – si esueaza – sa o cheme pe scena pe Marilyn Monroe, capul de afis al divertismentului. Sirena de pe ecranul de la Hollywood, blonda platina, in varsta de 35 de ani, este la fel de renumita pentru pastilele, precum si pentru intarzierea ei cronica de a suna orele pe platourile de filmare.
Publicul hohote de hohote de dublu sens involuntar al lui Lawford, banuind ca mai putin de trei luni mai tarziu, ea va fi moarta.
Dar in seara asta, Monroe face pasi ca de gheisa pana la microfonul de pe podium, cusut literalmente in rochia ei stransa, o foaie de nurca alba i se strecoara de pe umerii goi. Publicul gafaie la rochia ei cu strasuri aurii „margele si piele”, conceputa de Jean Louis, de origine franceza, nominalizat la Premiile Academiei si despre care se spune ca a costat 12.000 de dolari, suficient pentru a cumpara o duzina de bilete la spectacol. In 2016, rochia a devenit „cea mai scumpa din lume” cand Ripley’s Believe It or Not! l-a achizitionat la licitatie pentru mai mult de 5 milioane de dolari.
„A fost o noapte zgomotoasa, o atmosfera foarte „rah rah rah””, isi aminteste fotograful revistei Life , Bill Ray. „Atunci , bum, vine lumina reflectoarelor. Nu se auzea niciun sunet. Nici un sunet. Parca eram in spatiul cosmic. A urmat o pauza lunga si lunga si, in cele din urma, ea a iesit cu acest incredibil de respirat, „La multi ani de zile fericite tieuuu”, si toata lumea a lesinat.”
In ciuda sprancenelor ridicate, Jackie ii spune surorii ei, Lee, „Viata este prea scurta ca sa-ti faci griji pentru Marilyn Monroe”. In loc sa participe la strangerea de fonduri a lui Jack, Jackie si copiii se afla la mosia Glen Ora a First Family din afara Middleburg, Virginia, bucurandu-se de ceea ce ea numeste „o viata buna si curata”. Ca spectatori, inclusiv sotul ei, ogle Monroe la Madison Square Garden, Jackie castiga o panglica pe locul trei la Loudon Hunt Horse Show.
Pe scena, un tort urias de aniversare este intins in timp ce presedintele se adreseaza multimii. „Acum ma pot retrage din politica dupa ce mi-am cantat „La multi ani” intr-un mod atat de dulce si sanatos”, spune el, cu acelasi ranjet rautacios pe care l-a purtat de cand Monroe a cantat prima ei nota.
Mai tarziu in acea seara, seful studioului United Artists, Arthur Krim, gazduieste o receptie privata pentru saptezeci si cinci de ani la casa lui de pe strada 33 East 69th Street, unde fotograful oficial de la Casa Alba Cecil Stoughton surprinde singura fotografie cunoscuta a lui Marilyn, Bobby si Jack impreuna. Bobby se uita la fata lui Monroe, in timp ce presedintele este cu spatele la camera.
Jean Kennedy Smith si sotul ei, Stephen, sunt prezenti la evenimentul Madison Square Garden, precum si la receptia lui Arthur Krim, unde fotografi de la Casa Alba il surprind si pe Stephen pozand alaturi de Monroe.
Arthur M. Schlesinger Jr., asistent special al presedintelui, isi aminteste ca acea noapte este primii pe care el si Bobby au cunoscut-o pe Marilyn Monroe. „Nu cred ca am vazut pe cineva atat de frumos”, spune el. „Dar cineva simtea o irealitate teribila despre ea – ca si cum ar fi vorbit cu cineva sub apa. Bobby si cu mine ne-am angajat intr-o competitie simulata pentru ea; era cea mai placuta cu el si placuta cu mine – dar apoi s-a retras in propria ei ceata sclipitoare.
A doua zi, Jackie este furios – nu pe presedinte, ci pe fratele sau. „Inteleg ca Bobby a fost cel care a orchestrat toata treaba,” ii spune Jackie cumnatei ei la telefon. — Procurorul general este cel care provoaca probleme aici, Ethel. Nu presedintele. Deci, pe Bobby sunt suparat, nu pe Jack.”
