Cei mai multi dintre romanii care au simtit gustul muncii la stat nici nu vor sa auda de o schimbare in traiectoria lor profesionala. Jobul caldut din sistemul public ii multumeste pe deplin si ii determina “sa tina cu dintii” de el. Poate ca o persoana care isi construieste o cariera in mediul privat se intreaba de unde aceasta incrancenare pentru o slujba care, unor oameni activi, le poate parea chiar plictisitoare.
Fara a arata cu degetul catre toti cei care lucreaza in sistemul public, trebuie sa spunem ca multi dintre acesti salariati prefera regimul de munca impus de stat din motive de comoditate, dar si din ratiuni financiare. Piata muncii din Romania este rupta in acest moment in doua, fiind impartita intre stat si privat. Cele doua lumi par ca merg in paralel , iar prapastia dintre ele se adanceste din ce in ce mai mult pe fondul crizei economice.
Zilele trecute stateam de vorba cu o cunostinta care lucreaza la stat. In timpul discutiei noastre s-a plans ca nu ii place jobul pe care il are, sustinand ca este unul monoton. Inevitabil am intrebat-o de ce nu incearca sa-si gaseasca o slujba intr-o institutie privata, mai ales ca dispune de o pregatire foarte buna care ii permite sa candideze pentru un loc de munca bun in acest domeniu. Raspunsul pe care mi l-a dat m-a lasat fara replica: de ce sa ma leg la cap cu un program de munca suplimentar, mai bine stau aici unde am program fix de opt ore. Pornind de aici vreau sa va propun o dezbatere legata de modul in care astfel de mentalitati pot ajunge sa contamineze si generatiile mai tinere si pot afecta grav piata muncii din Romania.
Angajatul de la privat vs lucratorul de la stat
O parte importanti din populatia activa Romaniei este angajata la stat, iar atunci cand in aceasta zona se discuta despre posibile reduceri de personal se declanseaza adevarate furtuni. Daca in cazul muncitorului din sistemul privat eventuala concediere este privita cu ingrijorare, dar si cu o mare doza de realism, in cazul sistemului public lucrurile stau cu totul altfel. In ambele situatii discutam despre perpectiva somajului care nu are cum sa provoace fericire ciuva. Atunci de unde curajul lucratorului de la privat versus lasitatea celui de la stat? Totul porneste de la modul de a privi piata muncii, intre cele doua categorii profesionale existand diferente majore.
Salariatul din mediul privat este deja obisnuit cu schimbarea locului de munca, iar acest lucru l-a transformat intr-un luptator. Mentalitatea sa este una de invingator, de om care nu cedeaza atunci cand are probleme. Ca si profesionist este unul calit, dispus sa faca sacrificii pentru locul sau de munca. Angajatul din sectorul public este croit cu totul altfel. Pentru el pierderea jobului este echivalenta cu un dezastru.
Daca ii iei pe cei doi profesionisti si ii pui sa se “bata” intr-o cursa pentru o slujba libera pe piata muncii, in mod sigur va invinge cel care a activat in zona privata. Nu trebuie sa fie mai bine pregatit decat adversarul sau, pentru ca lozul sau castigator tine de mentalitatea de invingator pe care a deprins-o in timp, dar si de experienta lucrului sub presiune. ”In majoritatea cazurilor un job la stat presupune un mediu de lucru mai comod.
In timp ce in mediul privat angajatii sunt tinuti in priza de realizarea obiectivelor si indicatorilor de performanta, traiesc sub presiunea evaluarilor periodice si fac mai multe ore suplimentare; in mediul public regimul de viata este mult mai linistit. Vorbesc aici , evident, de majoritatea cazurilor- pentru ca intotdeauna sunt si exceptii”, explica Serban Mrejeriu, consultant AIMS.
Frica de nou
De altfel, regimul de lucru comod este unul dintre motivele pentru care romanii prefera statul atunci cand este vorba de alegerea unui angajator. In spatele acestei preferinte se ascunde si un sistem de autoprotectie. Exista la nivelul populatiei conceptia ca daca ai prins o slujba in sistemul public te-ai aranjat pe viata.
De unde porneste aceasta idee? Specialistii in resurse umane sustin ca, mai ales in aceste vremuri tulburi din punct de vedere economic, securitatea locului de munca este foarte importanta, iar pentru romani se pare ca joburile la stat sunt mai sigure decat cele de la privat. “In timp ce mediul privat a pierdut 10-15% din locurile de munca de dinainte de criza, in aparatul bugetar procentul a fost de circa 2%. In economia turbulenta din aceasta decada, un job la stat este singurul job din care poti iesi linistit la pensie”, spune Serban Mrejeriu.
Nu doar linistea pe care ti-o da o slujba la stat este motivul pentru care romanii aleg sa lucreze in acest sistem. Exista si ratiuni financiare care vin in sprijinul acestei preferinte. E drept ca in acest caz ar trebui sa discutam mai mult de cazuri punctuale, dar totusi nu trebuie sa ne facem ca nu cunoastem faptul ca salarizarea la stat este mult mai generoasa decat in multe dintre companiile private din Romania.
“Vorbim aici atat de castigurile salariale (salarii, prime, sporuri de vechime si de periculozitate, diurne, etc), dar in anumite situatii si de acele venituri extrasalariale. Ca si un exemplu concret, in sistemul de sanatate publica este un fapt unanim recunoscut ca, desi lefurile sunt mizere, personalul medical castiga consistent de pe urma <> si << bonificatiilor>> venite de la pacienti. In multe cazuri sumele depasesc cu mult salariul de baza”, mai spune consultantul AIMS.
Care sunt riscurile
Privind lucrurile in asamblul lor ne putem da seama de unde vine aceasta mare dragoste a romanului de a avea ca angajator statul. De asemenea, ne putem explica si de unde rezulta reticenta manifestata de mare parte din populatie atunci cand se discuta de o eventuala privatizare a unei companii de stat sau a unui serviciu. Ca salariati la stat, oamenii se tem de orice schimbare dintr-un motiv foarte simplu: le este teama ca-si pierd oaza de liniste.
De altfel, apar tot mai multe dovezi pe piata muncii care vin in sprijinul ipotezei ca un profesionist care a lucrat foarte multi ani in sistemul public isi gaseste cu greutate un job in zona privata. Si nu se intampla acest lucru din cauza faptului ca nu ar avea pregatirea necesara, se intampla pentru ca nu stie sa-si vanda competentele. Iar si atunci cand ajunge sa prinda o slujba in mediul privat cu greu face fata regimului de lucru. Acea persoana mereu va compara ceea ce i se intampla acum cu viata frumoasa pe care o avea in sistemul public. Nu spun ca la stat curge doar lapte si miere. Sunt insa conditii de lucru mult mai putin dure decat in zona privata. In plus, in sistemul public continua sa domine mentalitatea PCR (pile, cunostinte, relatii) si sa fie mai putin importanta calitatea muncii atunci cand salariatul are un spate bine asigurat.
Romanii ar trebui sa constientizeze insa ca lucrurile nu vor mai functiona mult timp in acest fel. Criza financiara a transformat piata muncii intr-o jungla, iar oamenii trebuie sa lupte cu toate argumentele de care dispun pentru a gasi o slujba. Mediul privat se extinde tot mai mult, iar daca la stat gasirea unui job se face foarte mult cu ajutorul cunostintelor, in mediul privat nu se merge pe acelasi sistem. Multi vor spune ca si la privat te angajezi tot prin pile. Poate ca sunt cazuri in care se intampla asa. Nu cred insa ca un angajator privat prefera sa tina un salariat doar pentru ca a fosr recomandat de cineva. Companiile au nevoie sa produca, sa faca profit, iar pentru asta sunt necesari profesionistii. Nicio firma privata nu plateste un om, daca munca lui nu-i aduce un beneficiu.