In primul rand, nu va panicați. Postul de fața n-o sa includa o lista exhaustiva a tuturor destinațiilor in care am pus vreodata piciorul. (Cu astea o sa ma laud eu pe parcurs). Despre un altfel de palmares voi vorbi eu azi.

Și anume. Una dintre “bucuriile” calatoritului de una singura e faptul ca uneori ai parte de interacțiuni privilegiate cu comunitatea locala. Masculina, mai exact. Și, cum se aduna, m-am gandit ca ar fi cazul sa adun cateva dintre experiențele mele intr-un post separat.

Totuși, inainte sa purced, mai trebuie ceva. Un disclaimer: mama, nu te ambala! Niciuna din interacțiunile povestite aici nu s-a soldat cu vreo vatamare sau o dauna adusa integritații mele corporale. Nici psihice, daca stau sa ma gandesc, deși aici nu bag mana-n foc. Sunt doar episoade care vin sa confirme, cu exemple practice, ceea ce spunea și nemuritorul Gambetta, cum ca, no, mare e gradina…

Jorje

Locul faptei: Oaxaca, Mexic

Ani: fara numar! Se credea tanar, totuși. M-a intrebat cați ani ii dau. I-am raspuns, din politețe, ca vreo 70, deși in sinea mea ii mai adaugam cel puțin zece. Haaaaaa, avea 82! Hehe, se ține bine!

Ocupație: Șaman sau ceva de genul. Se pricepe la plante de leac, deține elixirul vieții și al tinereții eterne, pe care il aplica cu succes asupra propriei persoane (a se vedea mai sus).

Ce știe despre Romania: Acum știe multe, ca i-am zis eu. Multe leacuri de-ale noastre. De exemplu, știe de țuica de prune, extractul de maselarița și ceaiul de catina.Glumesc, evident. Mai puțin aia cu țuica. Evident.

Tehnici de seducție: Ieșeam din piața și a inceput sa vorbeasca cu mine. Ca replica de agațat, m-a intrebat daca sunt franțuzoaica. Nu-ș de ce toata lumea din Mexic credea ca-s franțuzoaica. De fapt toata lumea de oriunde crede ca-s franțuzoaica. Inca nu m-am dumirit daca e bine sau nu. In fine, revenind la turma noastra. Dupa vreo ora de vorbit, mi-a propus sa mergem sa dansam diseara. Normal ca-l țin bojocii. Are elixirul ala, remember? A, nu vreau sa dansam? Macar sa tomam o servesita? A, nu beau bere, hmmm. Nu știam cum sa scap de el. In final a trebuit sa fiu foarte nepoliticoasa. M-am dus sa vizitez un muzeu. S-a oferit sa ma aștepte. L-am asigurat ca nu e nevoie, și oricum s-ar putea sa dureze. A insistat. Am avut grija sa stau vreo trei ore in muzeul ala.

Hamlet

(pe bune ca așa mi-a zis ca-l cheama). Zis și stapanul inelelor (avea cate doua ghiuluri la fiecare mana)

Locul faptei: Erevan, Armenia

Ani: 50+

Ocupație: Descurcareț. Fost ghid turistic. Fost comersant. Fost funcționar. Fost șofer de taxi. Fost.

Ce știe despre Romania: Nu știu, ca n-am abordat cestiunea. Armenia era subiectul fierbinte de la ordinea zilei.

Tehnici de seducție: A incercat sa ma momeasca cu o halca de friptura de porc. Zicea ca-mi face cinste. Am refuzat grațios. S-a reprofilat pe șaorma. L-am refuzat și cu aia. A incercat cu o inghețata. Din pacate eu nu ma omor nici dupa inghețate.

Tonio

Locul faptei: Matera, Italia

Ani: v’o treișcinci

Ocupație:Pai hai sa zicem așa. Era vineri dupa-masa și el freca duda pe strazi și pandea. Io, vineri dupa-masa, daca nu am concediu lucrez. La un birou, nu ma vezi umbland lela prin oraș. Și tu cu ce ziceai ca te ocupi?“Eu… (sta și se gandește) am fost fotbalist. Profesionist.”(Ihi. Fix genul meu.)Ai fost. Pai și acum?(tacere)***Dupa vreo doua ore in care cica mi-a aratat orașul (nu ca n-aș fi fost in stare sa-l vad și singura) și am mai stat de vorba, pe Tonio l-a apucat nevoia de a se confesa.“Știi… de fapt… sunt insoțitor.”*Blink-blink* In-so-ți-CEEEEEE? Pai și ce insoțești, ma rog frumos? (mi-era teama de raspunsul lui)“Doamne.”Doamne.“Da, doamne. Știi, daca vor sa mearga la cinema și n-au cu cine ma iau pe mine. Și dupa aia daca au și alte nevoi…”!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Deci sa recapitulam: imi petrecusem ultimele doua ore din viața in compania unui gigolo italian autentic și profesionist. Deci glorios. Deci sa ma scape careva din ghearele astuia ACUM!

In fine. L-am intrebat pe Tonio care e aspectul cel mai deranjant din meseria lui, daca e. Am aflat ca nu-i place cand cate o tanti așa, mai corpolenta, il cheama la datorie. Ii vine greu, tre’ sa-l ințelegeți. Oricum, Tonio mi-a marturisit ca vrea sa se lase de meserie, ca nu merge pe termen lung. Vrea sa se stabileasca la casa lui, sa-și gaseasca o fata buna și s-o ia de nevasta. Nu exclude ca fata sa fie din Romania.

Ce știe despre Romania:Pai hai sa zicem așa. M-a intrebat de unde sunt din Romania.I-am zis ca nu cunoaște, oricum, ca e un oraș mai mic și nesemnificativ in noua ordine economica mondiala. Mi-a raspuns ca e curios, totuși. L-am intrebat atunci ce orașe cunoaște el din Romania.“Pai București…”Așaaaaa…“… care e capitala…”Daaaa…“… și Urziceni.”I rest my case.

Tehnici de seducție:M-a intrebat direct daca imi e simpatic. Ca o fata simțitoare ce ma aflu, i-am raspuns, delicat, ca nu. Cu toate acestea, s-a ținut scai de mine vreo patru ore și mi-a indicat exact locurile in care ar trebui sa pic de admirație și sa fac poze (motiv pentru care majoritatea fotografiilor pe care le am din Matera sunt cu panorame). Am scapat cu greu.

Yildirim

(mda, de fapt numele nu se scrie așa. Se scrie cu i din ala turcesc fara punct pe i, și cum n-am așa ceva pe tastatura și oricum i-ul fara punct pe i se pronunța i, mi-am zis ca transcrierea fonetica da cel mai bine la impresia artistica)

Locul faptei: Mardin, Turcia

Ani: cam 45.

Ocupație: Ceva pe la o Medrese. Incaseaza banii de intrare și face pe ghidul.

Ce știe despre Romania:Multe. La inceputul anilor ‘90, ca orice turc cu simț antreprenorial, Yildirim s-a aruncat in valurile sorții și a venit in Romania sa faca bișnița. A descalecat la Botoșani, unde a cunoscut-o pe Anca, o tanti in capot cu parul facut permanent, cu care și-a deschis un butic unde vindea chiloți și tricouri. Yildirim a fost șocat de cat de puțin zambea tanti Anca. Probabil acesta a fost și motivul pentru care afacerea nu a fost prea profitabila, așa ca au trebuit s-o inchida. Nu mult dupa aceea, Yildirim era de gasit la Barlad. Avea și o prietena, o fata finuța, Mihaela ii spunea pe nume. Macelareasa. A locuit cu ea cateva saptamani. Din pacate, Yildirim a dat bir cu fugiții in momentul in care parinții Mihaelei i-au dat de ințeles ca ar fi cazul sa ia fata de nevasta. Ca, deh, lumea vorbește…

Tehnici de seducție:Mi-a oferit un ceai din partea casei. Am acceptat, ca nu e frumos sa refuzi. Mi-a cerut adresa de mail, mi-a dat-o și el pe a lui, și mi-a zis ca ii scriu eu prima, ca sa știe ca ma gandesc la el. Sigur. Acum vreo cateva zile, am primit un mail de la el: Helllloooo! Ma intreaba cum e viața la Suceava, ca ar vrea sa vina și el. (I-am spus ca sunt contabila la Suceava) Ma gandesc sa forwardez mesajul alor mei, sa-i mulțumeasca pentru interesul manifestat fiicei lor, și sa-l informeze ca in Romania nu se vine așa, cu mana goala, ci cu inelul de logodna pregatit. Ca, deh, lumea vorbește.

Ma opresc aici. Oricum, sa nu va inchipuiți ca asta e palmaresul meu complet. Nu, ar fi prea lung de povestit, aici e doar o selecție, un “best of” de pana acum.  Deși știu (nu-mi dau seama daca și sper) ca “the best” s-ar putea sa fie inca in fața mea. Va țin la curent.