Politica ca activitate sociala si publica
Unele dintre exemplele citate mai sus, care implica politica locurilor de joaca sau politica de coexistenta familiala, ne determina sa luam in considerare unele definitii si mai largi ale politicii. Jocul copiilor sau interactiunea sotilor nu prea are legatura cu statele, politicienii sau institutiile politice. Daca ati urmarit copiii jucandu-se, probabil stiti ca politica locurilor de joaca nu implica intotdeauna rezolvarea pasnica a conflictului. Adesea este vorba despre putere, dar puterea definita in termeni destul de largi. Astfel, daca suntem de acord ca exista asa ceva ca politica locurilor de joaca, s-ar putea sa trebuiasca sa ne extindem semnificativ definitia politicii.
Sustinatorii definitiilor mai restranse ale politicii obiectioneaza adesea la o astfel de intindere argumentand ca, daca este intinsa prea departe, politica isi poate pierde sensul, devenind totul si orice ne putem imagina. Aceasta este intr-adevar o preocupare legitima si cu care trebuie sa se confrunte definitiile largi ale politicii. Retineti acest lucru in timp ce examinam unele dintre aceste definitii mai largi ale politicii; in cele din urma, va trebui sa decideti daca oricare dintre aceste definitii reuseste sa largeasca sfera politicii fara a o dilua in masura in care isi pierde sensul.
Printre cele mai largi moduri de definire a politicii se afla intelegerea ei ca o ,,activitate sociala” – o activitate in care ne angajam impreuna cu altii sau prin care ii angajam pe altii. Politica, in acest sens, este ,,intotdeauna un dialog si niciodata un monolog” (Heywood, 2013, p. 1). O definitie la fel de larga (sau poate chiar mai larga) este oferita de Arendt (2005), care sustine ca politica nu are o ,,esenta” – nu are o natura intrinseca sau un element indispensabil conform caruia putem definitiv, si in toate circumstantele, identificati ceva ca fiind politic. Astfel, nu exista acte, subiecte sau locuri politice prin excelenta. Politica, mai degraba, este lumea care apare intre noi – lumea care apare prin interactiunile noastre intre ele,
Avand in mod constant un angajament critic cu definitiile politicii prezentate pana acum, probabil ca va puneti deja cateva intrebari critice despre aceste cele mai noi definitii. S-ar putea sa va intrebati, de exemplu, ce se califica drept social? Este pur si simplu o activitate care este implicata de mai mult de doua persoane? Daca da, tot ceea ce este social este, de asemenea, politic? Merge la un pub, la un meci de fotbal sau la cumparaturi este politic? Daca politica este un dialog, fiecare conversatie este politica? In schimb, politica nu este niciodata un monolog? Trebuie sa fie intotdeauna o conversatie? Si ce se califica exact ca o conversatie? Oare politicienii care striga intre ei in timpul unei dezbateri parlamentare se califica drept dialog? Sau striga pur si simplu, fara a se angaja de fapt cu ideile celuilalt si, prin urmare, nu ,,fac politica”? Sau daca, asa cum postuleaza Arendt, nu exista nimic care sa fie ,,in esenta” politic, iar politica poate aparea oriunde, este totul politic? Aceasta politica intinsa este putin prea subtire, diluandu-si semnificatia pana la a o face lipsita de sens?
Intrebari similare ar putea fi adresate unei alte interpretari a politicii, cea care defineste politica ca un efort public (spre deosebire de privat). Pentru unii, acest lucru a insemnat ca politica are loc exclusiv in sfera publica, in timp ce ceea ce se desfasoara in privat nu merita eticheta de ,,politic”. Aceasta distinctie intre public si privat a fost problematizata si perturbata de teoria politica feminista si este bine surprinsa de sloganul feminist ,,personalul este politic” sau, in alte iteratii, ,,privatul este politic”. Fraza a luat nastere cu feminismul celui de-al doilea val, o perioada de activism feminist care a inceput in anii 1960 si s-a concentrat pe probleme precum violenta domestica si drepturile de reproducere, considerate anterior chestiuni de ,,privat”, spre deosebire de preocuparea ,,politica”. Fraza a fost folosita de atunci pentru a argumenta ca asocierea ingusta a politicii cu institutiile publice sau institutiile statului (din care femeile au fost excluse din punct de vedere istoric) ar trebui abandonata in favoarea unei definitii mai incluzive a politicii care sa recunoasca activitatile femeilor in sfera privata (in cadrul structurii familiale, de exemplu) ca potential politic. De asemenea, a fost folosit pentru a argumenta ca aspecte precum abuzul conjugal sau drepturile de reproducere (adesea considerate chestiuni private, spre deosebire de chestiuni publice) ar trebui, de fapt, sa fie politizate si considerate chestiuni de interes public.
Cu toate acestea, argumentul potrivit caruia politica este un demers public poate fi, de asemenea, inteles mai larg. Pentru ca ceva sa fie public, nu trebuie sa aiba loc in sfera publica, asa cum s-a definit mai sus. Ceva poate fi public in orientarea sa; se poate califica drept public daca este indreptata spre exterior, spre lume, ca sa spunem asa. Pe aceasta intelegere a publicitatii, caracterul politic al unei actiuni nu depinde de locatia sa in sfera publica sau privata, ci de orientarea sa publica. Luati, de exemplu, actul de a citi o carte sau de a viziona un film care a fost cenzurat sau interzis de guvernul dumneavoastra. Citirea unei astfel de carti intr-o cafenea (un spatiu public) s-ar califica cu siguranta drept activitate politica. Dar la fel ar putea sa-l citesti in casa ta (un spatiu privat) sau, intr-adevar, sa-l pastrezi pe raftul tau de carti. Desi este facut in intimitatea casei dvs., aceste acte sunt indreptate spre exterior, catre lume, in sensul de a face o declaratie (politica) impotriva cenzurii. De fapt, ar putea fi chiar considerati politici in sensul mai restrans al termenului – la urma urmei, ,,preocupa statul” in sensul de a-i contesta direct legile.
Sa ramanem cu acest exemplu si sa ne intoarcem pe scurt la definitia politicii ca activitate sociala. Chiar daca extindem definitia ,,publicului” pentru a include citirea unei carti interzise la masa din bucataria dvs., citirea nu este cu siguranta o activitate ,,sociala” sau un ,,dialog”, deci s-ar putea sa nu se califice drept politica in conformitate cu acea definitie. Cu toate acestea, pentru unii dintre cei care sustin o interpretare larga a politicii, conceptul de ,,dialog” este destul de fluid. Dialogul, de exemplu, nu trebuie sa fie un dialog cu cineva specific, ci poate fi un dialog cu (sau o critica a) legilor sau normelor sociale prevalente. Acest lucru ne va permite nu numai sa extindem categoria politicii pentru a include activitati precum citirea unei carti interzise, dar si sa includa in domeniul politic actiuni individuale care sunt ,,directionate” catre ceilalti (fara a avea neaparat un public identificabil) sau angajarea intr-o ,,conversatie” intr-un sens mai metaforic al termenului. Literatura si arta in general, precum si consumul lor (citirea de romane, vizionarea de filme sau participarea la o expozitie de arta, de exemplu) ar putea fi, in acest sens, politice. Si asa, desigur, ar fi scrierea de fictiune sau productia unui film sau a unei piese de arta vizuala.
