Consultarea prognozelor astrale este un eveniment fix, de neratat pentru multi. Pentru altii, insa, care sunt mai sceptici, dimpotriva: chiar nu vor sa auda despre asta. Faptul incontestabil ramane ca acele stele stralucitoare, asezate pe cer ca niste pietre pretioase, au luminat mereu existenta omenirii, conditionand-o, cel putin. Intre noi si aceste pietre pretioase s-au creat conexiuni profunde, indisolubile, care orbiesc intunericul, reprezentand un ghid, un punct de referinta concret pentru explorarea lumii. Au fost, si sunt inca, un punct de inspiratie, au influentat totul, de la literatura la arta, de la filozofie la moda.

Interesul pentru astrologie si mesajele ei este continuu, nu pare sa se termine niciodata. Cum explici?

„As spune ca face parte din ADN-ul nostru. Este o mostenire straveche pe care o purtam in noi si raspunde in cele din urma nevoii fiintei umane: de a avea un punct de referinta, chiar irational, dar care ajuta la depasirea putin din angoasa de a trai, cautand raspunsuri care vin dintr-un alta lume, capabila sa ne influenteze. Stim ca nu suntem stapani pe destinul nostru, nimeni nu este, chiar si cei care cred ca sunt: ​​o boala, un accident, o iubire neimpartasita. Acestea sunt evenimente pe care nu le putem controla. Stelele sunt ca navigatorul care se orienteaza pe Steaua Polara. Ea este aici. Nu stim despre influentele astrale, dar in adancul sufletului credem adesea ceea ce vrem sa credem.”

Dar soarta poate rezerva si lucruri frumoase!
„Ei bine, cu siguranta. Cu siguranta!”.

Constelatiile au jucat un rol de busola…
«Navigatia era orientata spre stele, ca si agricultura. La ridicarea constelatiei Pleiadelor trebuie sa culegeti, la apusul soarelui trebuie sa semanati si asa mai departe.”

Ca savant grec, ai aprofundat in povestile care stau la originea semnelor zodiacale. Cand a inceput totul?
„Acum aproximativ 4000 de ani in Mesopotamia, in esenta, cu babilonienii. Le datoram numeroase studii in domeniul astronomiei, in primul rand impartirea cerului in 12 segmente astronomice, care reprezinta semnele zodiacale respective care se rotesc in ecliptica, si sunt cele despre care vorbim astazi. Dar, daca leaganul zodiacului este de derivatie a acestora, denumirile constelatiilor – adica ale semnelor – au fost date de greci, care au elaborat astronomia mesopotamiana, imbogatindu-o cu elemente noi”.

El a vorbit si despre al 13-lea semn zodiacal.
„Numele lui este Ophiuchus, sau „cel care tine sarpele”. De fapt, reprezinta un barbat, o figura umana care tine in maini coada si capul unui sarpe, care ii infasoara corpul. Este deasupra Scorpionului. Grecii si-au imaginat diverse povesti despre acest urias cu sarpe”.

De ce a fost exclus?
„Sa impartim anul in douasprezece segmente, care sunt lunile, timpul necesar Pamantului sa se roteasca in jurul Soarelui, in care semnele zodiacale aparent se rotesc in jurul capului nostru. Deci doisprezece, dar nu treisprezece, pentru ca anul este alcatuit din douasprezece luni. S-a decis excluderea acestuia din cele mai vechi timpuri. Desi unii astrologi il considera al treisprezecelea semn zodiacal, nu apare in zodiacul traditional. In plus, exista urme ale unui zodiac cu unsprezece semne.”

O versiune cu 11 semne a zodiacului? Cine este cel absent de data asta?
„Nimeni aici! Pentru ca unul este dublu. Balanta si Scorpionul faceau parte dintr-un singur semn.”

Daca ma gandesc bine, Balanta este singurul dintre semnele noastre care se refera la un obiect. Cum se face?
„Exact. Facand parte din constelatia Scorpius, acelea erau ghearele sale. Apoi a fost despartita. Nu stim exact cand. Cu toate acestea, eram in epoca elenistica. Si este tocmai singurul semn neviu, non-animal. Este un obiect. Balanta este un simbol religios si cultural. Este destinul care se egalizeaza pe cele doua placi. In general, toate vedetele au o poveste in spate, dar nu ea.”

Si in cealalta emisfera?
„Lucrurile se schimba. Cand au fost observate constelatiile din emisfera sudica, mitul lasat deoparte, era obisnuit sa le denumim dupa obiectele moderne. Eram in epoca iluminismului sau pre-iluminismului. Era masina, ceasul si alte cateva. Deci, din punct de vedere al constelatiilor, cea nordica este mitica, cea sudica este tehnica”.

O poveste mitica? Al unei constelatii apropiate a zodiacului? Ne poti spune despre asta?
„Dupa ce le-am studiat putin pe toate, sunt multe. Ei bine, este cel despre regina Berenice care si-a taiat pletele. Este situat in partea cea mai inalta a cerului, la nord-vest de Leu, langa Fecioara. Berenice s-a casatorit cu Ptolemeu, regele Egiptului. El a plecat la razboi si a doua zi ea a decis sa-si tunda parul si sa-l puna intr-un templu. A doua zi parul disparuse. Poate ca l-au furat pentru a face vraji? Ei nu stiau. Toti au fost socati. Astronomul de la curte a iesit si a gasit o solutie si a spus: „Sigur ca nu mai este aici, zeii au rapit-o si au dus-o la cer!”. Si apoi s-a numit Coma Berenicei”.

Genul fantasy devine popular astazi. La cinema, ca in librarie. Exista vreo legatura cu miturile in care esti expert?
„Fantezia este o forma de para-mitologie, de povestire care creeaza lumi fantastice. Pentru antici, mitul insemna multe lucruri, chiar serioase si reale, dar in acelasi timp se referea la o lume fantastica, ireala, in care exista monstri, fapte si eroi. In opinia mea, exista o continuitate, si deci exista o componenta, daca vrem sa spunem fantezie, in zodiac si in constelatii mai presus de toate.”

Dar practic nu au crezut. Dreapta?
— Nu erau nebuni!

De fapt…
«Grecii aveau multa imaginatie, dar cu siguranta nu credeau aceste povesti. Nimeni nu credea ca pe cer exista cu adevarat un urs, un sarpe sau un Sagetator. Erau forme ale imaginatiei lor.”

Cunoasterea originii zodiacului ne permite si sa intelegem mai bine semnul zodiacal? Imi imaginez…
„Exista o traditie frumoasa, pentru ca cunoastem mai ales astronomia si astrologia greaca care depind partial de cea antica. In mod firesc, fiecare semn delimiteaza o personalitate, un tip de persoana si caracterul sau. Este un caz occidental, deoarece astronomia chineza si indiana se bazeaza pe alte principii”.

Unii cred ca stelele pot avea o influenta asupra noastra, altii nu. Faptul indisolubil ramane ca intre noi si acele puncte luminoase, la ani lumina distanta, exista un fir invizibil care ne leaga pe toti. Nu este asa?
„Nevoia de a intelege aceasta parte a universului, care este deasupra capului nostru, a aparut foarte devreme. „De ce exista stele?”. „Ce reprezinta ele pentru noi si cum suntem influentati de ele?”. De aici si nasterea astrologiei, care apoi s-a despartit de astronomie. Anterior, studiul stiintific al cerului nu a fost impartit de, ca sa spunem asa, studiul astral. Galileo insusi a desenat horoscoape. El credea ca influenta stelelor asupra noastra exista, ca si mareele, pe Luna. „Si de ce nu stelele?” Asta credeam noi.”

Ce sfat ai da celor care o citesc?
„De indata ce putem, ar trebui sa incepem sa privim din nou in sus. Nu mai facem, pentru ca in general locuim in oras, inchis intre acoperisuri, dar exista si un etaj. A mea este o invitatie de a descoperi frumusetea cerului plin de stele. Nu-l pierde din vedere.”