[Viajoa trips] Aventura din spatele excursiei de rafting

Daca ati fost de curand intr-un film cu motto-ul: “Nu-i adevarat! Nu mi se intampla mie!”, puteti sa cititi in continuare si sa vedeti pana unde suntem colegi de suferinta.

Aventura incepe dupa un mesaj al Alexandrei care alege sa fie odihnita si superbissima la nunta – nu ingrijorata pentru organizarea excursiei la rafting. Eu – in increderea mea de atoatestiutor – zic ca ma ocup de organizare si ma consolez cu gandul ca am mai organizat evenimente cu 100 – 500 de participanti. Nu poate sa fie asa de greu sa aduci 24 de oameni care isi doresc sa se dea cu barca pe rau in acelasi loc, nu?

Gresesc undeva fundamental? Poate ca da… poate ca nu…

Urmeaza vreo doua saptamani cu mesaje, telefoane, incercari, discutii mai mult sau mai putin convingatoare: “Nu-i asa ca ti-ar surade o escapada in week-endul 21-22? La rafting?” “Nu-i asa ca ai masina?” “Nu-i asa ca nu ti-e teama sa iesi cu masina din Bucuresti?” “Nu-i asa ca ai platit avansul?”

Asa e! In paralel aveam o discutie cu prietenii nostri de la Mares Outdoor Events si negociam locul de intalnire, numarul de locuri disponibile in barci… daca ne ajuta sau nu vremea.

Miercuri, 18.07, ora 18.00 – X e fericita dupa ce a dat mesajul cu detalii de organizare. N-a dormit cateva nopti gandindu-se la masini, locuri in masini, locuri in camere, dar acum e safe, poate sa doarma.

Vineri, 20.07, ora 17.00 – X afla ca intalnirea pentru rafting e la 17.30 in loc de 9.00. Vestea pentru cei din Bucuresti e nemaipomenita: “ne intalnim la 9.00 in loc de 6.00″. Am primit multe zambete prin telefon, asa ca n-am simtit foarte tare cum imi amortesc degetele pe aparat. Dupa telefonul cu numarul 15 am inteles de ce nu m-a incurajat mama sa ma fac centralista.

Sambata, 21.07, ora 9.30 – X e linistita pentru ca toate masinile au plecat catre Buzau (una de la Iasi, una de la Brasov, 7 de la Bucuresti). Incet, dar sigur… isi continua calatoria catre relaxare.

Sambata, 21.07, ora 13.15 – X ajunge, impreuna cu cavalerul ei pe cal rosu, Y… la Pensiunea Vulcanii Noroiosi. Daca n-ati avut niciodata ocazia sa vedeti cum e drumul Brasov – Intorsura Buzaului – Nehoiu – Berca – Scortoasa (Vulcanii Noroiosi) va incurajez sa purcedeti la drum. Pe langa faptul ca Berca este “un nou axis mundi”(are paintball, tenis, magazin si loc de scaldat), veti vedea barajul de la Siriu (nu stiu daca se poate face baie, dar privelistea e superba) si veti intelege pe romaneste intrebarea “Are we there yet?”

Sambata, 21.07, ora 13.30 – X primeste un telefon. Vocea de la telefon ii explica ceva legat de apa, baraj, Hidroelectrica, uzinare, “ne pare rau!”. Foarte mult centrata pe afirmatia “Nu mi se intampla mie!”, X incearca sa se dea cu capul de un perete ca sa vada daca o doare. Pe scurt, cei care au promis ca vor avea un program normal de uzinare (Hidroelectrica) nu s-au tinut de cuvant. Asta inseamna ca nici sambata si nici duminica nu va fi apa suficienta pe Buzau. Mai scurt de-atat? “Bye-bye rafting!”

Fețele celor care pareau fericiti sa ma vada acum o jumatate de ora se transforma brusc (sau asa inregistrez eu semnalele). N-as putea sa-i condamn, pentru ca si fata mea s-a schimbat brusc. S-a facut pamantie! Am digerat vestea cum am putut si cand n-am mai putut s-o digeram pe sec am adaugat niste tuiculita si niste carnati de Plescoi de la doamna Victoria de la pensiune. Binevenite au fost si gogosile! Super-gogosi!

Ati putea sa spuneti ca aventura de la rafting se termina aici: nu e rafting, nu e aventura! Si eu as putea sa va contrazic:

  • o masina cu 6 temerari a plecat spre Berca… la baie! Pana la urma un singur temerar a facut baie (apa avea o culoare indoielnica), dar sigur s-au distrat!
  • 2 masini au plecat spre… Vama Veche! S-au cunoscut cu 2-3 ore in urma si au continuat sa se cunoasca pe drum spre Vama.
  • o masina a plecat spre Brasov – Cheia
  • si restul masinilor au ramas la Vulcanii Noroiosi … pentru ca nimeni nu vroia sa se intoarca in Bucuresti!

Peripetiile de la Brasov includ: “drum pana la Dambu Morii, urcat prin canion la cabana, urcat pe varf, poze cu si fara magarusi si coborare pe la pestera de gheata, prin sirul stancilor.” “Astfel am salvat week-endul!”

Peripetiile de la Vulcanii Noroiosi (Paclele Mari, Paclele Mici) includ: sandale innamolite, maini innamolite, fete desenate si conuri de vulcan care se supara din cand in cand.

Peripetiile de la Vama Veche: “ajuns in jur de 10 jumate, asezat intr-un camping. Am avut 2 corturi dintre care doar unul era functional, celalalt nu avea bete dar a fost folositor ca am dormit pe el :))) – pana la urma fiecare a dormit pe unde a putut :D. Atmosfera a fost foarte faina sambata seara, multa lume in Vama, am socializat intre noi si a fost foarte ok.

A doua zi am realizat ca am ramas fara geanta cu acte, bani si fara cheia de la masina. Deschis masina cu cheia de rezerva venita de la Bucuresti, constatam ca masina nu mai pornea – probleme cu bateria. Cam asta a fost experienta – intr-o lumina mai sumbra dar per total o aventura :).”

Peripetiile de la Siriu: “Noi, dupa Siriu, ne-am oprit la Prejmer unde ne-a placut super mult si apoi ne-am intors pe Cheia – Valenii de Munte. Si dupa Valeni, baietii au depasit linia continua intr-o depasire. Primul a fost tras pe dreapta si s-a ales cu carnetul suspendat pe o luna.”

Unii dintre noi si-au urmat drumul catre Bucuresti sau Brasov, fara sa relateze prea multe… Poate doar ca au sforait pe bancheta din spate.

Ce-nveti din asta? Care e diferenta intre o excursie reusita si una cu peripetii? Ai putea spune ca nivelul de adrenalina e mai ridicat atunci cand lucrurile nu merg conform planului. Eu am invatat inca o data ca e bine sa fii precaut, mai ales cand dorintele se inmultesc cu 10 sau cu 100.

“It is easy, when you are young, to believe that what you desire is no less than what you deserve, to assume that if you want something badly enough, it is your God-given right to have it.” Jon Krakauer, Into the Wild

Va multumim pentru intelegere si va felicitam pentru atitudinea de invingatori! Asteptam comentarii din situatii asemanatoare… si promitem ca o sa ajungem din nou la rafting!
P.S. sper ca ecuatia X = Gabi poate fi dedusa usor
P.P.S. Multumiri @Nikonisti si lui Ionel, Florin si Ioanei pentru relatarea peripetiilor!

Fotografiile au fost facute cu un Nikon Coolpix AW 100 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *