Mai sunt zile in care Abdel se trezeste transpirat si, in fata oglinzii sale din baie, isi simte corpul pentru a verifica daca este inca in viata. Este. Dar nu a reusit sa scape de acea frica densa si atroce de moarte. Il impiedica sa se uite la oameni, spune el. Pentru ca privitul oamenilor il sperie. Uneori, in timpul interviului, amintindu-si un moment dureros, isi acopera ochii si plange in liniste.
Pe 24 august, a fost fortat sub amenintarea armei sa intre in raul Evros, care desparte Turcia si Grecia de-a lungul granitei lor terestre, si sa avanseze pe malul celalalt. Desi la sfarsitul verii, Evrosul nu este atat de puternic ca de obicei in alte luni, este totusi un rau periculos, plin de curenti. Si in plus, Abdel nu stie sa inoate.
Isi aminteste cum il acoperea apa si, cand s-a oprit in picioare, a simtit ca se scufunda. A recitat profesiunea de credinta musulmana – „Nu exista alt zeu decat Dumnezeu si Mahomed este profetul lui” – si si-a luat ramas bun de la lume si de la tot ce stia. Si-a pierdut cunostinta.
Abdel, care cere sa-si ascunda numele adevarat, este un sirian din provincia Deir Ezzor, la granita de est a tarii sale cu Irak. Acum cinci ani, cand era in ultimul an de liceu, a plecat de acasa cu fratele sau, fugind de razboi si de Statul Islamic si s-a refugiat in Turcia. Visul ei este sa studieze nursing. Dar in Turcia zilele in atelierele textile care angajeaza refugiati sunt epuizante. „Daca lucrezi, nu ai timp sa studiezi”, explica el. Si, fara un loc de munca, ii este imposibil sa se intretina la Istanbul. Asa ca a decis sa plece „in Europa”, concept care, in general, exprima la migranti dorinta de a gasi un teritoriu in care sa poata duce o viata minim normala, in pace si cu oarecare demnitate.
Pe 23 august, dupa ce a platit 1.000 de euro unui traficant, acesta a fost dus impreuna cu alte zeci de persoane la marginea Evrosului. Dupa miezul noptii, au traversat in Grecia cu barci gonflabile. Doua sau trei ore mai tarziu, au fost descoperiti de o patrula greceasca si retinuti. A doua zi dimineata, fara sa inregistreze arestarile, grecii i-au pus inapoi in barci si i-au returnat in secret in Turcia. Pana acum totul normal: normal in cadrul ilegalitatii. „Un lucru este sa impiedici pe cineva sa treaca ilegal frontiera cand se afla pe cealalta parte, iar un alt lucru este sa returnezi persoana care a trecut deja. Odata ce ajungi pe teritoriul tarii in cauza, esti deja sub legea acelui teritoriu. Standardele grecesti, europene si internationale cer ca o astfel de persoana sa fie arestata oficial si sa i se aplice legea: primire si identificare,
Cu toate acestea, fortele de securitate grecesti returneaza neregulamentar mii de migranti in Turcia de ani de zile, unii chiar cu actele in regula, care sunt rapiti in interiorul tarii si dusi la raul de granita.
„Acuzatiile conform carora principiul nereturnarii este incalcat nu sunt in conformitate cu realitatea si, de fapt, submineaza activitatea politiei elene si a Frontex in Evros [organul european de frontiera]. Politia elena urmeaza un cadru disciplinar foarte strict si investigheaza orice informatie despre orice presupus incident”, a declarat Lt. Anna Anniela Efthymiou, purtatoare de cuvant a politiei, intr-un raspuns trimis prin e-mail. Este raspunsul standard al Guvernului Greciei, care neaga activ si pasiv existenta returnarilor ilegale, desi dovezile impotriva acestora se acumuleaza.
Un domeniu in care acordul european privind migratia nu se aplica
Aceste practici s-au inmultit de cand, in februarie 2020, Ankara a decis unilateral sa nu mai accepte returnarea migrantilor ilegali care au traversat Marea Egee si nu aveau dreptul la statutul de refugiat, lucru la care s-a angajat in acordul semnat cu UE. Unirea in martie 2016. In 2020, conform cifrelor furnizate de autoritatile turce, Grecia a transportat ilegal peste granita maritima 8.913 de persoane, in unele cazuri pur si simplu impingand barci, in altele lasand migrantii la deriva pe un fel de covorase gonflabile. Pana in acest an, 7.500 au fost returnati in acest mod, mai mult de jumatate dintre ei afgani, somalezi si sirieni.
La granita fluviului Evros, situatia este si mai necontrolata pentru ca acolo nu guverneaza acordul european, ci unul bilateral, inghetat de ani de zile. Asa ca intoarcerile sau impingerea inapoi sunt painea noastra zilnica. Si au crescut si in ultimii doi ani: daca in 2018 ICNUR a numarat 300 de cazuri de persoane care au fost returnate ilegal de fortele de securitate grecesti prin intermediul Evros, Reteaua de monitorizare a violentei la frontiera, din care o duzina de ONG-uri din diferite tari, a documentat revenirea. de peste 4.500 in 2020 si peste 3.000 in primele sapte luni ale anului 2021.
Dar, pentru Abdel, returul a fost in program. Era a treia oara cand incerca sa treaca in Grecia pe aceasta ruta. Ceea ce a fost neasteptat a fost ceea ce s-a intamplat in continuare. „Alteori, cand grecii ne intorceau, soldatii turci ne aduceau mancare si paturi, ne tratau bine”, spune el. De data aceasta, a aparut un camion militar si militarii le-au ordonat sa urce. Li s-a spus: „O sa va ducem la un punct de control si apoi de acolo sa faceti ce doriti, daca doriti, puteti sa va intoarceti la Istanbul, sau sa incercati sa traversati din nou”. Dar apoi a aparut un alt vehicul cu un comandant militar.
„Iesiti din vehicul”, spune Abdel ca le-a ordonat. El a separat femeile si copiii din grup si le-a ordonat sa plece. Ceilalti le-a intrebat: „Deci soldatii nostri mor in Siria si vrei sa pleci in Europa?” O fraza pe care sirienii o aud mult in Turcia, din ce in ce mai mult, de parca ordinul de interventie in Siria ar fi fost dat de refugiati si nu de cei care guverneaza la Ankara.
Comandantul turc l-a observat pe unul dintre migranti, un tunisian, si l-a aruncat in apa. Apoi, in grupuri de cinci si sub amenintarea pistolului sau, i-a fortat pe ceilalti sa intre in rau si sa inoate pe malul celalalt, spune Abdel si coroboreaza un membru al asociatiei turce pentru drepturile omului Mazlumder, care a adunat marturiile presei. zeci de victime ale acestui incident si avocatul Ahmet Baran Celik, care a depus o acuzatie la procuratura din Edirne, oras din nord-vestul Turciei, in numele a patru sirieni afectati. Delegatia Guvernului din provincia Edirne, unde au avut loc evenimentele, a emis un comunicat in care neaga ca un astfel de incident ar fi avut loc, desi ulterior s-a pus la dispozitie anchetei.
„L-am implorat pe un soldat: „Te rog, nu ma arunca in rau, nu stiu sa inot”, dar el a raspuns: „Nu pot face nimic, comandantul este cel care da ordinele””, spune. Abdel. Mai multi militari i-au cerut comandantului sa nu continue, ca si refugiatii sunt oameni, ca urmeaza sa se inece. „Ei bine, sa se inece”, spune Abdel, care i-a raspuns comandantul.
In rau, in timp ce lesina crezand ca moare, un palestinian si doi afgani l-au prins pe Abdel si, intre ei trei, l-au tarat pe malul celalalt. Asta da, odata ajunsi in Grecia, au fost localizati din nou de catre fortele de securitate, care i-au dezbracat de haine si bunuri si, noaptea, i-au returnat cu barci pe malul turcesc. In chiloti si speriati de posibilitatea de a fi regasiti de comandantul turc care-i amenintase cu cateva ore inainte, Abdel si tovarasii sai au alergat prin campurile din zona pana au gasit primul oras, unde, cu ajutorul vecinilor, au fost amenintati. au inchiriat o masina pentru a se intoarce la Istanbul, calatorie pe care rudele lui Abdel trebuiau sa o plateasca cand au ajuns in marele oras, din moment ce grecii isi pastrasera toti banii.
„Din vara trecuta, vedem acest ping-pong pentru refugiati in crestere, oamenii fiind intors de trei sau patru ori pe fiecare parte. Am avut chiar si un incident in care jandarmeria turca a venit la un camin din centrul orasului Edirne, unde tratam ranile refugiatilor care fusesera returnati cu forta din Grecia si i-au dus inapoi la rau pentru a-i trece cu forta”, explica. Natalie Gruber, purtatorul de cuvant al organizatiei de solidaritate Josoor, care denunta pericolul acestei tactici: „Dupa o respingere, oamenii sunt in conditii foarte proaste, aproape goi, au fost batuti, sunt raniti, uneori au petrecut cateva zile. prins pe insulele raului, fara apa sau hrana”.
Pe fondul panicii si stropilor din rau, cel putin doi refugiati sirieni au disparut, nu se stie daca pentru ca au reusit sa scape sau pentru ca au murit incercand, explica avocatul Celik, care a depus o cerere de perchezitie oficialilor turci de coordonare a frontierei, greci si bulgarii. Medicul legist al spitalului din Alexandropolis, unde sunt primite cadavrele inecatilor care ajung in partea greaca a raului, asigura ca niciunul nu a ajuns in ultimele doua saptamani, desi in Evros sunt de obicei prinsi intre ramuri si radacinile tarmului si de multe ori nu sunt descoperite decat dupa trecerea saptamanilor.
Abandonata pe insulite
Unde au primit cadavrul unui refugiat sirian este la morga Edirne, desi se datoreaza unui alt incident. El a fost identificat de cunoscutii sai drept Alaa Albakri si a fost gasit de fortele de securitate turce pe 3 septembrie pe una dintre numeroasele insulite care populeaza Evros, dupa o plangere a unui activist sirian. Potrivit datelor culese de acest activist – care prefera sa ramana anonim – si de Josoor, Albakri a traversat in Grecia penultima saptamana a lunii august desi s-a simtit oarecum rau, cu simptome de raceala sau poate de covid: tuse, febra, slabiciune.
Dupa ce s-a ascuns cateva zile in micile paduri care se inalta pe malul elen incercand sa depaseasca fortele de securitate, le-a spus colegilor sa continue fara el, ca se va renunta pentru a primi ajutor medical (colegii au publicat mai multe fotografii in grupurile de pe Facebook). unde migrantii cauta sfaturi si ajutor). Politia greaca, in schimb, l-a arestat si, impreuna cu un pakistanez, i-a deportat pe insulita mentionata mai sus, unde au ramas cinci zile fara mancare si fara alta apa decat raul innorat. Acolo a fost gasit pe moarte de un alt grup mai mare de migranti deportati si ei pe insulita care, deoarece reusisera sa ascunda un telefon mobil, au reusit sa traga un semnal de alarma, desi era prea tarziu pentru Albakri, care a murit acolo.
Gruber asigura ca tactica de a abandona refugiatii si migrantii in mijlocul insulelor Evros a devenit „sistematica”. De exemplu, in prima saptamana a lunii septembrie, organizatia dvs. a documentat patru cazuri. „Si nu mai sunt zece sau doisprezece persoane, ca inainte, ci grupuri de pana la 100 de persoane la un moment dat”, adauga el. Grecilor le este mai usor astfel pentru ca se evita ciocnirile directe cu fortele turcesti – care in multe cazuri preseaza migrantii sa se intoarca in Grecia – dar cei afectati raman fara apa sau hrana si uneori dureaza zile pana sunt salvati.
Impunitatea cu care se desfasoara aceste practici se datoreaza absentei investigatiilor, in ciuda denunturilor organizatiilor pentru drepturile omului -coroborate de investigatii precum cele ale grupului Forensic Architecture, ale Universitatii din Londra- si a solicitarilor facute de institutii precum ca UNHCR sau Consiliul Europei. „Esenta respingerilor este ca nu exista nicio urma de ele. Aceste miscari de oameni, arestarile, returnarile, nu sunt inregistrate in niciun fel”, explica el, explica Phevos Simeonidis, cercetator pentru colectivul grec Disinfaux. Din acest motiv, fortele de securitate grecesti gazduiesc adesea migrantii retinuti in spatii abandonate sau in localuri neoficiale si, prin urmare, le confisc si telefoanele mobile: „Pentru a sterge toate dovezile de rele tratamente si, in plus,
Toti cei intervievati sunt de acord ca violenta folosita in impingerea inapoi la aceasta granita a Uniunii Europene a crescut: bataile pe care fortele de securitate elene le fac asupra lor sunt din ce in ce mai dure („oamenii nostri din Edirne au fost nevoiti sa duca tot mai multi refugiati la spital: vin cu oase rupte, scuipand sange…”, spune Gruber); de asemenea, amenintarile si folosirea armelor de foc din partea turca pentru a le obliga sa treaca sau a le impiedica sa se intoarca (pe 2, politia greaca a raportat ca o traversare siriana cu o barca a fost impuscata in coapsa de partea turca, dupa care a trebuit internat); si in Bulgaria, a carei granita se uneste cu cele doua precedente la cativa kilometri nord de Edirne,
„Este un mod de descurajare. Daca cineva este supus la niveluri ridicate de violenta, este posibil sa nu incerce sa traverseze din nou. In plus, dogma Guvernului Noii Democratii [partidul conservator care guverneaza Grecia din 2019] este ca nimeni nu trece granita. Este, de asemenea, o modalitate de a satisface elementele cele mai radicale si de extrema dreapta ale societatii”, spune Simeonidis.
Potrivit lui Koros, „impingerea inapoi au devenit principalul instrument al politicii de imigratie a guvernului grec”, oricat de mult le neaga existenta. Si de aici si reactia turcilor, copiandu-si vecinii si transformand astfel refugiatii in mingi de ping-pong la cheremul certurilor dintre cele doua tari.
