Tabla era incercata de vreme, iar dincolo de pomi nu se zarea nici urma de civilizatie, insa am zis sa inaintam. In cel mai rau caz pierdem 2-3 minute.
Am inaintat pe carare si ce vedem noi in fata ochilor? Un ditamai dulaul, negru si lucios. Pana aici ne-a fost, asta daca se ridica in doua labe e mai mare ca noi. La asta nu m-am gandit cand am zis ca n-avem ce pierde.. “Teri, lasa oamenii in pace!”, s-a auzit vocea salvatoare a stapanului care ne-a asigurat ca nu ne face nimic si ca putem sa-l mangaiem in voie. Nu doar ca s-a bucurat de atentia noastra, dar a si cochetat cu aparatul de fotografiat.
Dupa ce ne-a intors coada si a plecat spre rau, am urcat pana la cabana unde am aflat ca sunt doar 3 camere de inchiriat cu 70RON/noapte. Perfect! Noi suntem sase, e numai bine, luam toata cabana.
Asa ne-am trezit in mijlocul naturii, intr-o casa cu bucataria, living, un dormitor si baie la parter si doua dormitoare la etaj. Interiorul ca interiorul, insa privelistea pe care o aveai din tocul usii te umplea de energie: o curte plina cu flori, de jur in prejur dealuri impadurite, iar pe fundal se auzea susurul Cernei.
Singura noastra problema, in acel moment, era ca nu aveau mancare. Asa ca am dat o fuga pana in Herculane pentru a servi pranzul tarziu si pentru a cumpara cele trebuincioase unui gratar ca la carte.
Apropos de drumul pana la Herculane si inapoi, la cativa kilometri de statiune se afla strandul cu apa termala “Sapte izvoare”. La intrarea in strand se gasesc nelipsitele tarabe cu chinezarii, iar foarte aproape e un camping unde poti sa stai daca nu vrei sa faci de doua ori pe zi drumul Baile Herculane – Sapte Izvoare. Pana aici nimic neobisnuit, insa dupa ce treci de strand, mergand spre statiune, si pe stanga, si pe dreapta drumului sunt oprite masini. Initital credeam ca sunt parcate acolo pentru ca n-au mai gasit loc la intrarea in strand, dar cand m-am uitat mai bine am vazut ca intre masini si hau erau puse la limita corturi si intinse rufe la uscat. Ba unii venisera si cu butelia de acasa si o inghesuisera pe unde putusera, sau daca nu mai avusesera loc de ea o pusesera fix pe drumul asfaltat. Si, bineinteles, nu lipseau gratarele si mirosul de mici si fum.
Am lasat in urma sirul de masini, oamenii in costume de baie sau inveliti in prosoape, gratarele, buteliile si corturile, am trecut de Lacul Prisaca si nu dupa mult timp am ajuns in Baile Herculane.
Pentru mine a fost prima vizita in acest oras-statiune. Citisem articolul scris de Gabi, mi se paruse interesant prin prisma insemnatatii istorice, insa ramasesem cu impresia ca e un loc prafuit in care nu prea ai ce vedea. N-a fost chiar asa. M-am plimbat pe acolo vreo 30 de minute, timp in care am descoperit un loc romantic, cu o atmosfera ce te teleporteaza cu vreun secol in urma. Zona veche a orasului mi s-a parut fascinanta si nu m-am putut satura de admirat fatadele cladirilor vechi, chiar daca unele erau in paragina.
Am stat mai putin decat mi-as fi dorit pentru ca drumul pana la cabana era plin de serpentine si inturnericul incepea sa-si faca simtita prezenta, insa mi-am promis ca o sa ma intorc in zona si poate atunci o sa am mai mult timp de vizitat orasul de care Sisi s-a indragostit.~.~Gasiti pe triptime.ro traseul complet al weekendului pe care l-am petrecut pe Valea Cernei.
